Îmi vine să ţip că în Moldova totul e pe dos, că urăsc bucata asta de pământ, că mă dezgustă aproape fiecare ieşire în stradă. Dar mă liniştesc şi înţeleg că săraca Moldovă nu e vinovată că are aşa conducere. Or, succesele unui stat pot fi, negreşit, comparate cu competenţele celor care îl conduc. Cum se întâmplă că în Moldova dai întruna peste îngâmfaţi care îţi spun „ia vas ne ponimaiu”, zău că nu înţeleg. Chiar recent şoferul unui taxi mi-a replicat să nu înţelege ce-i spun. Am repetat în română, la care mi s-a răspuns din nou în limba „marii culturi” că, dacă nu-mi place, ar fi mai potrivit s-o iau frumuşel pe jos.
La noi pe lângă multe alte legi învechite, prosteşti şi inutile, mai există una – cea care prevede că trebuie să vorbeşti în limba clientului tău. Da, e total nepotrivită legea asta în ţara noastră, pentru că i se conformează numai vorbitorii de limba română, pe când la ruşi „prevederea legală” nu trage. Îmi ascult zilnic prietenii care muncesc în sfera de deservire şi sunt nevoiţi să le răspundă ruşilor în limba lor, căci în caz contrar au de furcă cu şeful, ascult şoferul de taxi, o fandosită machiată în exces la magazin, pe Şelin, pe Mişin şi mi se face silă, nu de RM, de conducerea ei…
