Liberi ca păsările (în colivii)

Dumneaei ne spunea mereu că, pentru educația reușită a unui copil, trebuie să îi lași în permanență senzația de libertate. Tu, în calitate de părinte, știi că e mai bine ca fiul să bea lapte, și nu ceai. De aceea n-o să îl întrebi dacă vrea lapte sau ceai, dar ca să îi lași impresia că el alege, îl vei întreba: din care cană vrei să bei lapte, din cea roșie sau din cea albastră?

În felul acesta copilul rămâne cu impresia că el a ales. Își păstrează senzația de alegere liberă, chiar dacă de fapt nu a ales nimic. A băut exact ce i-ai propus. Și evident că o astfel de educație din partea părinților e foarte bună. Cine ne vrea binele mai mult decât părinții?
Însă, când vorbim de manipulare sau de cei care nu caută decât binele personal, ce mai putem spune despre o astfel de libertate? Fiindcă observ cu amărăciune că exact în această poveste s-au trezit cetățenii Moldovei. Suntem aproape în fiecare an scoși la alegeri, dar nu putem alege între ceai și lapte. Practic primim aceeași băutură doar că într-un ambalaj diferit. Iar votul nostru va alege doar cana, nu și conținutul. A trecut deja jumătate de an de la 30 noiembrie, așteptăm să treacă încă trei și jumătate. Dar, când va veni momentul, vom avea aceeași corupție, aceiași hoți, doar că în diferite partide. Și ce vom alege atunci?

Chiar și acum la alegerile locale, în cele mai multe localități nu e nici o diferență între socialist și democrat, între comunist și liberal-democrat. Toți sunt același conținut searbăd și corupt, doar că în ambalaje diferite. Cum erau în România comunistă bomboanele pentru brad. Una avea staniol roșu, una galben, una albastru – frumoase și în zeci de culori, dar toate aveau înăuntru aceeași bomboană de zahăr siropat cu gust rânced.

Dacă privim problema din acest unghi, observăm că dreptul nostru constituțional la vot e o bătaie de joc. Un bilet gratuit de călătorie cu un tren care nu există. O falsă senzație că putem decide ceva. Știm toți de pe acum câtă minciună e în fiecare promisiune electorală. Ne promit infrastructură, dar ei au adus țara în colaps economic – mai clar: Moldova dă faliment. Gospodarul, care ne-a ținut în beznă ani de zile, se întoarce, deci dacă vă e dor de străzi întunecate, votați gospodarul. Ne promit capitală europeană, dar noi nici nu am intrat în Europa ca să avem cel puțin dreptul de a cere să participăm la acest proiect. PLDM ne spune: Moldova merge înainte, dar nici nu își mai răcește gura să ne spună: unde înainte? Deja, la textul cu Europa au renunțat. Înainte cu Rusia, cum propune Dodon? Înainte cu mâinile în fondurile bancare? Înainte cu contrabanda? Cu aeroportul? Moldova merge înainte! Da, vorba ceea, înainte era mai bine. În vârful tuturor aberațiilor stă Ilan Shor care vrea să investească ce i-a rămas lui din miliardul furat în campania electorală care îi va permite să fure în continuare.

Personal refuz toate cănile astea: roz, roșii, verzi, albastre. Pentru primărie voi bea din aceeași cană din care am băut în ultimii opt ani. Mai greu va fi în 2018, când am impresia că moldovenii vor prefera să bea laptele cu pumnii, ca cel care nu are o cană lângă izvor.

PS. Cât de proști ne cred PD și PLDM încât să vină pe 9 iunie, cu cinci zile înainte de alegerile locale, ca să ne spună, cu nesimțirea care îi caracterizează, că se va face alianța parlamentară promisă pe 30 noiembrie și că vor urma schimbări majore?