Apoi intervine un moldovenist înflăcărat şi ne atenţionează: e limba moldovenească. Mai trec câteva săptămâni şi aflăm că găgăuzii sunt jigniţi că poliţia le vorbeşte în română/moldovenească în loc să le vorbească în rusă.
Detaliu nou, scenariu vechi. Când de fapt toată lumea ştie că e, fără discuţie, limba română. Doar că cei mai mulţi nu ştiu limba de stat. Nici vorbitorii de rusă, nici cei de română. Limba noastră e o ecuaţie cu multe necunoscute, aşa că putem înţelege fără greutate de ce într-o reclamă la Jurnal TV o domnişoară ne invită: dacă suntem „comunicabili”, să ne alăturăm echipei lor. Parcă e o invitaţie la trafic de carne vie. E totuşi o mare diferenţă între o persoană comunicativă (care comunică) şi una comunicabilă (care se comunică). Iar apoi schimbi canalul şi afli de la Pro TV că eşti aşteptat la ştirile de la orele douăzeci şi doi. O oră, doi ori? Sau o oră, două ore. Corect, după DEX, e ora douăzeci şi două.
Greşeli facem cu toţii, mi se întâmplă şi mie. Uneori din neatenţie, alteori din ignoranţă. Nu contest. Însă n-aş lăsa o exprimare greşită să fie reluată zilnic. Iar apoi când scrii un text mai lung, s-ar putea să nu fii suficient de atent, poate eşti grăbit, poate îţi scapă. O carte publicată fără nicio greşeală de redactare, e o minune. Dar să fii ditamai televiziunea şi să nu poţi redacta un text de trei rânduri la o reclamă, e cam trist.
Dar să ne întoarcem la oile noastre. Schimbi din nou canalul şi ajungi la Prime TV, unde tocmai se difuzează emisiunea Moldova are talent. N-o să mă iau de calitatea emisiunii, nu e treaba mea, dar o să fac o observaţie. Ei bine, după ce am ajuns aici, am înţeles că e normal să nu ştim româna, fiindcă de fapt limba oficială e limba rusă.
Nimic mai umilitor. Emisiunea e într-o limbă străină, nu oricare, ci tocmai limba română. Şi nu din cauza greşelilor. Deşi s-a vorbit mai mult în română, m-a lovit peste ochi următorul aspect. Fiecare cuvânt românesc era subtitrat. Şi nu a fost nimic jignitor sau revoltător în asta. Până la urmă de ce să nu se bucure de emisiune şi cei care nu au vrut să înveţe limba de stat? Lasă-i să se bucure. Însă nu e tot. Urmează replicile în limba rusă. Replici care, aţi observat cred şi domniile voastre, nu sunt subtitrate.
Reluăm: în cadrul emisiunii se vorbesc două limbi, una e subtitrată, una nu are nevoie de subtitrare. Într-un silogism, acestea sunt cele două premise corecte care te conduc la concluzia finală: limba oficială e cea care nu are nevoie de subtitrare.
În România se subtitrează doar emisiunile care sunt difuzate în limbile minorităţilor. În orice ţară din lume se subtitrează doar emisiunile difuzate în limbile minorităţilor. La noi nu doar că e subtitrată limba de stat, dar în acelaşi context limba rusă nu e tradusă. Nu mai există niciun semn de întrebare. Prime TV a dezlegat definitiv misterul limbii de stat: nu e nici româna, nici moldoveneasca, e – aşa cum bănuiesc găgăuzii – limba rusă.
Şi ştiţi ce mi s-a părut şi mai trist: că nu am văzut reacţii. Nici măcar la tineretul nostru, care se mulţumea să posteze videoclipuri pe reţelele de socializare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
