Plictisindu-se la oi, el strigă sătenii minţind că au intrat lupii la turmă. Tot satul aleargă cu furci şi topoare, dar când ajung acolo păstorul se prăpădea de râs şi nici urmă de lupi. Aşa o data, aşa a doua oară. Când, într-o zi, lupii vin cu adevărat, băiatul strigă degeaba – nu îl mai crede nimeni, iar el sfârşeşte prin a fi mâncat împreună cu turma.
Povestea aceasta ar trebui să fie una de căpătâi; o învăţătură pentru toate vârstele. Nu o dată în Moldova s-au strâns bani pentru locuinţe sau pentru alt fel de proiecte, iar directorul proiectului a dispărut cu banii. Cu toate acestea, tinerii moldoveni se duc şi dau sute sau mii de euro ca să primească viză de lucru în Canada. Dacă ar fi fost atenţi la povestea tânărului păstor, studenţii noştri l-ar fi asociat pe acesta cu Petru Jitaru, care le-a promis vize în Canada şi SUA. Aflăm însă, cu amărăciune, că pentru tineri păstorul mincinos nu părea Petru Jitaru, ci însăşi ţara lor, conducătorii Moldovei. Pentru ei a fost mai la îndemână să creadă că cel care strigă minţind e Statul ce le promite pe viitor locuri de muncă şi un trai mai bun.
Asigurarea că în Moldova va fi bine corespunde cu ţipetele din plictiseală, cu falsul avertisment că a intrat lupul la oi. Deşi nu li s-a cerut niciun ban ca să creadă orbeşte într-un viitor mai bun, lor le-a fost mai uşor să spere că vor fugi de la turmă, trăind mult mai bine în celălalt capăt al lumii. E grav că unor oameni ca Petru Jitaru li se permite să îşi bată joc de tinerii moldoveni. Însă consider că la fel de grav e şi faptul că studenţii noştri au ca singur scop „dezertarea”. Că se plâng de cei care ne conduc, dar, în loc să caute soluţii, fug la lucru în Canada. Că tinerii noştri au energia necesară să urmărească un impostor, dar nu mai au puterea să creadă că ei pot schimba ceva în Moldova.
Tinerilor escrocaţi le doresc să răzbată în procesul intentat celor de la „Global Business Consultanţă”. Dar le mai cer tinerilor să îşi amintească şi de o altă poveste. Să înveţe din Popa Tanda al lui Ioan Slavici, unde preotul vrea să schimbe satul. Dar satul rămâne neschimbat până în ziua în care preotul înţelege că predicile lui nu vor prinde roade atâta vreme cât el însuşi nu se schimbă. Schimbarea la faţă a satului începe cu exemplul personal. Părintele Trandafir îi transformă pe săteni din leneşi în gospodari, după ce predica lui e înlocuită de faptă.
