Cam în acelaşi timp televiziunea publică de la Bucureşti a pus filmul lui Andrzej Wajda „Pădurea Katyn”, o peliculă zguduitoare, despre una din crimele înfiorătoare ale regimului comunist sovietic împotriva naţiunii poloneze. Pe democraţii de la conducerea M-1 nu i-a dus capul la aşa ceva. Sau poate n-au dorit să-i streseze pe moldoveni înainte de somn şi de aceea i-au servit cu o porţie dublă de dragoste şi ciocolată? Cum se numeşte asta: diletantism jurnalistic, simplă prostie umană, rea-voinţă, lipsă de bun-simţ?
Nu neg, publicul nostru are nevoie şi de dragoste şi ciocolată. Dar mai are nevoie, în mod vital şi imperativ, şi de altceva, mai consistent. Comunismul, ca cea mai feroce manifestare a totalitarismului, nu a pierit. Mentalitatea societăţii noastre este încă dominată de ideologia comunistă. Actuala guvernare are nevoie de timp, dar şi de multă inteligenţă pentru a eradica această ideologie. Un rol aparte aici îi revine, bineînţeles, presei. Deocamdată, presa noastră e aşa cum este: o bună parte a ei încă nu a coborât de pe crucişătorul „Avrora”, cealaltă parte – şi mă refer aici, în primul rând, la M-1 – încă nu ştie ce să facă cu libertatea cu care a fost… pedepsită de noua guvernare.
Bineînţeles, ceva s-a schimbat în Dealul Schinoasei. S-a schimbat conducerea, Todercan şi Răileanu au plecat, dar a rămas duhul lor, duh din duhul lui Voronin. Poţi să sfinţeşti de o sută de ori Radioteleviziunea, iar acest duh (malefic) tot nu va dispărea. Ca să dispară acest duh rău, respectiva instituţie (de foarte tristă faimă) trebuie reconstruită din temelii de oameni noi. Nu pot face astăzi televiziune nouă jurnaliştii care ieri umblau cu oala de noapte după Voronin şi Stepaniuc. Şi nici acei care par mai „spălăţei”, dar care au tăcut, realizând talk-show-uri „curajoase” despre viaţa nocturnă a pisicilor rămase fără stăpâni.
Se creează impresia că noua administraţie a Companiei din Dealul Schinoasei a trecut lin, pe neobservate (deşi se observă foarte bine) de partea Alianţei de guvernământ şi principala ei preocupare (a noii administraţii) e să „monitorizeze la sânge” câte minute apare la sticlă Ghimpu şi câte minute apar Filat, Urecheanu şi Lupu. Ferească sfântul ca unuia să i se dea cu 30 de secunde mai mult sau mai puţin, că sare în aer Alianţa. Aceasta, pe de o parte.
Pe de alta, deşi există şi asemenea opinii, totuşi funcţia televiziunii nu e numai de a distra poporul cu televizorul. Noi, cei care plătim televiziunea publică, avem dreptul să cerem un minim respect de la cei pe care-i întreţinem, iar, în contextul dat, a respecta publicul înseamnă a-l mai servi şi cu altceva, nu numai cu… dragoste şi ciocolată. Nu pledez pentru politizarea instituţiei, nici pentru înlocuirea unei ideologii cu altă ideologie. Dar nici substituirea oricărei politici care educă şi formează publicul cu tranchilizante şi surogate nu e o treabă bună. Nu numai prietenii, dar şi neprietenii mei ştiu de ce.
Bineînţeles, ceva s-a schimbat în Dealul Schinoasei. S-a schimbat conducerea, Todercan şi Răileanu au plecat, dar a rămas duhul lor, duh din duhul lui Voronin.
