„M-am născut pentru a doua oară”. La doar 18 ani a rămas fără o mână și un picior, dar nu s-a dat bătut

Era anul 2008, 4 decembrie. Doar o zi înainte, Igor Dunas, din satul Vadul lui Isac, Cahul, și-a sărbătorit ziua de naștere, împlinise 18 ani. La această vârstă majoritatea are planuri mărețe pentru viitor. Vise și speranțe avea și Igor, dar într-o clipă toate i-au fost spulberate. În timp ce se deplasa în satul vecin, pe motocicletă, cu alți doi prieteni, ei au fost loviți în plin de o mașină, la volanul căreia se afla un preot, care ar fi fost în stare de ebrietate. „Cel mai mult am avut de suferit eu și prietenul din spatele meu, el și-a rupt piciorul. Colegul care stătea în remorca motocicletei nu a pățit nimic. Noi nu mergeam cu viteză, părintele însă avea peste 100 km pe oră, dar tot nu a pățit nimic”, povestește Igor.

Acele clipe i s-au tipărit în minte pentru tot restul vieții. În urma impactului, motocicleta a fost aruncată într-un șanț, iar unul dintre cei trei tineri își pierduse cunoștința. „Eu eram conștient, dar nu mă puteam ridica. Amicul, care nu pățise nimic, a încercat să ne ajute. Atunci când s-a apropiat de mine și a văzut că am mâna și piciorul distruse, s-a speriat și a fugit să cheme pe cineva”, își amintește cu groază băiatul. Între timp, Igor a încercat să se deplaseze singur. S-a târât câțiva metri și a reușit să iasă din șanț. El vedea cum îi atârnă osul de la mână, iar piciorul – și mai traumatizat – l-a tras prin glod. Plin de sânge, dezorientat și distrus de durere, băiatul și prietenul lui care leșinase au fost găsiți de localnicii din apropiere. Tot aceștia au chemat și ambulanța, care i-a transportat de urgență la spital.

„Am crezut că viața mea s-a terminat”

Dacă prietenul său s-a ales doar cu piciorul în ghips, atunci Igor a fost nevoit să suporte o operație de câteva ore. În acest timp medicii au constatat că mâna și piciorul său stângi trebuiesc amputate. „Acestea erau sfărâmate complet. Atunci când m-am târât, a intrat pământ în măduva osului. Din cauza asta medicii nu mai puteau să le salveze, fiindcă era să se facă gangrenă. Dacă nu mă mișcam din loc poate aveam picior și mână acum, dar așa, uite și tu cu ce m-am ales”, spune tânărul și îmi arată cu capul spre protezele sale.

Igor are mâna și piciorul din partea stângă amputate

Chiar dacă în acele momente erau în stare de șoc, părinții au încercat să-l susțină, l-au încurajat și l-au asigurat că totul va fi bine. Pe patul de spital, din Cahul, el a stat jumătate de an. Totuși, cele mai grele au fost primele 10 zile, timp în care medicii nu-i permiteau să vadă în ce stare sunt zonele operate. „Când m-au mutat în salon și am văzut că n-am jumătate de picior și jumătate de mână am crezut că viața mea s-a terminat. Credeam că o să stau tot restul vieții numai în pat. Vroiam să cred că este un coșmar, îmi doream să mă trezesc, eram cu moralul la pământ! Văzând momentele dificile prin care trec, medicii mi-au făcut cunoștință cu un pacient care avea proteze și era într-o stare mai complicată decât mine… Atunci am înțeles că trebuie să lupt, că Dumnezeu mi-a mai dat o șansă”, ne comunică Igor Dunas.

Când l-a văzut pe picioare, toată familia a început să plângă

La scurt timp după ce a revenit acasă, tânărul a mers la Centrul Republican Experimental de Protezare, Ortopedie şi Reabilitare (CREPOR) din Capitală, unde urma să simtă din nou pământul sub tălpi. „Aici am văzut mulți oameni ca mine și am înțeles că nu sunt singur. Eram încrezător că voi reuși să merg. Știam că nu voi sta toată viața pe capul cuiva”, susține acesta. După ce a făcut rost de proteze, a început o lungă perioadă de reabilitare, care a durat trei luni. Sute de ore de exerciții, masaj, gimnastică și multe discuții cu psihologul. Toate acestea l-au ajutat se reînvie.

Igor Dunas la CREPOR

„Atunci am înțeles că m-am născut pentru a doua oară! Nu-mi venea să cred că din nou sunt pe picioare. Vroiam să fug și să sar în sus de bucurie, dar proteza nu-mi permitea să fac aceste lucruri, așa că m-am limitat doar la o plimbare prin spital”, îmi spune zâmbind interlocutorul meu. Dacă, la Centru, Igor a fost adus de părinți cu mașina, atunci acasă tânărul s-a dus pe propriile picioare. Când l-a văzut familia, toți au început să plângă…

Un exemplu pentru cei ca el

Această istorie Igor mi-a povestit-o când a venit la CREPOR să-și schimbe protezele pentru a doua oară. Ne-am plimbat pe coridoare și am observat că el merge ca un om perfect sănătos. Mereu zâmbește, glumește și nu se incomodează să vorbească despre membrele sale artificiale. De când „a reînviat”, după cum se exprimă chiar el, a reușit să meargă la muncă peste hotare, să câștige bani și să-și organizeze viața. Visele pe care le avea la 18 ani au reapărut și ele. După accident, privește lucrurile un pic diferit, se bucură de fiecare clipă, de fiecare respirație, de fiecare emoție pozitivă. El este ferm convins că astfel a fost pus la încercare, a acceptat provocarea și a depășit-o, iar lucrurile frumoase încă urmează să i se întâmple. Tânărul niciodată nu s-a întrebat de ce anume lui i s-a întâmplat această nenorocire, însă de multe ori și-a pus întrebarea „de ce unii șoferi se urcă la volan în stare de ebrietate și curmă viețile unor oameni nevinovați?!”.

Plăcerea de a trăi a lui Igor Dunas au remarcat-o și specialiștii de la Centrul de protezare. Oleg Tropin, medic ortoped și protezist în cadrul instituției, susține că unii ar fi putut ceda nervos dacă ar fi rămas fără o mână și un picior la o asemenea vârstă, Igor însă a dat dovadă de caracter, iar faptul că a acceptat situația l-a ajutat să revină la o viață normală. Medicul este ferm convins că băiatul poate fi un exemplu pentru cei care s-au pomenit în situații similare.

Oleg Tropin, medic ortoped și protezist în cadrul CREPOR

Potrivit datelor statistice, în 2014, au avut loc circa 3400 de accidente rutiere. În urma acestora, puțin peste 3000 de persoane s-au ales cu traume ușoare, medii sau grave, iar în jur de 300 de oameni au decedat. De cele mai multe ori, accidentele se produc din cauza consumului de alcool, a vitezei excesive și a neutilizării centurii de siguranță.