Aceşti 20 de ani care au trecut de la stabilirea relaţiilor diplomatice între Moldova şi Lituania (10 iulie 1992) poartă o încărcătură imensă, care include diverse evenimente şi eforturi din ambele părţi întru lărgirea şi aprofundarea legăturilor reciproc avantajoase între ţările noastre.
Este cunoscut faptul că Republicile Baltice ex-sovietice au avut de înfruntat aceeaşi soartă ca şi R. Moldova, fiind încorporate forţat în componenţa ex-URSS, ca rezultat al realizării protocolului adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. Ar fi în plus, cred, să demonstrez aici că pe întreaga perioadă a ocupaţiei sovietice atât noi, cât şi balticii au jinduit libertatea, independenţa de imperiu.
Momentele oportune pentru realizarea acestor năzuinţe s-au creat odată cu proclamarea de către M. Gorbaciov a politicii de restructurare şi democratizare a societăţii, denumită „perestroika”. Totul a început în cadrul Congresului deputaţilor din URSS. Deputaţii care reprezentau Republicile Baltice, în special cei din Lituania, manifestau iniţiative demne de urmat. La scurt timp, lor li s-au alăturat şi deputaţii progresişti din partea R. Moldova.
Se crea impresia că lituanienii veniseră în Congresul Unional cu un singur scop: să obţină condamnarea şi anularea Pactului Ribbentrop-Molotov. Insistenţa lor şi susţinerea consistentă pe care o aveau din partea deputaţilor din Letonia, Estonia şi din Moldova i-a impus pe moderatorii congresului (M. Gorbaciov, A. Lukianov) să accepte crearea unei comisii speciale pentru examinarea chestiunii în cauză şi elaborarea unui proiect de decizie. (…)
(…) Semnificative, în vederea impulsionării relaţiilor moldo-lituaniene au fost vizitele preşedintelui Lituaniei, Algirdas Brazauskas, în Moldova (27-28 martie 1995) şi a subsemnatului în Lituania (4-5 aprilie 1996).
În cadrul întrevederilor şi convorbirilor pe care le-am avut, pe lângă informarea reciprocă despre situaţia din ţările noastre, principalul accent s-a pus pe identificarea căilor de dezvoltare a colaborării moldo-lituaniene pe o bază calitativ nouă. În acest sens, s-a constatat existenţa mai multor premise care ne apropie. Am obţinut independenţa şi libertatea cu eforturi comune; ne confruntăm, la moment, cu un şir de probleme economice şi politice foarte asemănătoare. Şi Moldova, şi Lituania erau angajate plenar în promovarea reformelor economice şi politice, având drept scopuri edificarea unor state democratice, de drept, cu economii de piaţă şi asigurarea unei vieţi demne pentru popoarele noastre.(…)
(…) Într-o publicaţie, intitulată „Provocarea Moldovei”, preluată de ziarul TIMPUL din 22 iulie 2010, dl profesor Vytautas Landsbergis descrie amănunţit evenimentele legate de recunoaşterea independenţei Lituaniei de către Parlamentul Moldovei.
Desprindem din acest articol următorul alineat: „Două zile mai târziu, la Moscova, în cadrul şedinţei Consiliului Federaţiei, convocate în prezenţa lui M. Gorbaciov, M. Snegur a avut curajul de a sprijini protestul lui V. Landsbergis privind blocada impusă de autorităţile sovietice. Gestul în cauză mai constituie şi astăzi o replică elocventă la adresa celor care preferă să stea la adăpost şi să nu „tachineze ursul supărat”.
Să ne susţinem, deci, şi în continuare, stimaţi prieteni, şi să contribuim la întărirea relaţiilor moldo-lituaniene.
Vilnius, 13 iulie 2012
