Citind site-urile şi forumurile alor noştri, eu văd că lucrurile merg, în general, bine pentru ai noştri. Ei da, mai răzbate pe forumurile noastre şi câte o voce „duşmană”, nerespectuoasă cu ai noştri, dar aceasta este pusă foarte repede la respect. Şi iar pe forumurile noastre se face bine pentru ai noştri. Dacă e să judecăm după aceste forumuri alor noştri, în cazul unor alegeri anticipate, ai noştri ar învinge cu cel puţin vreo 70%.
Dar nu e vorba doar despre ziare şi televiziuni. În comunicarea vie eu mă întreţin, de asemenea, ca şi majoritatea cititorilor noştri, dar şi a colegilor mei, doar cu ai noştri şi cu adepţii alor noştri. Adepţii comuniştilor mă enervează şi nu vreau să-i văd în ochi.
Sunt la unison cu ai noştri când ei spun că Mihai Ghimpu face foarte bine că nu se duce la Moscova şi îmi astup urechile când alţii încearcă să mă convingă că Rusia nu va lăsa nepedepsită această „ieşire”. Sunt la unison cu ai noştri când spun că toate schimbările care s-au produs în ultimul an se datorează tinerilor şi lui 7 aprilie şi îmi astup urechile când cineva îmi zice că dacă antipaticul Marian Lupu nu se desprindea de comunişti, jertfa tinerilor putea fi inutilă. Sunt la unison cu tot ce spun ai noştri şi îmi astup urechile când o voce îmi spune că la fel eram la unison cu alţi ai noştri, de la începutul anilor ’90 care, până la urmă, ne-au aruncat, în 2001, în braţele comuniştilor. Acei „ai noştri” spuneau cam exact ceea ce spun „ai noştri”-i de astăzi.
Eram la unison cu ei atunci când spuneau că trăim în cel de-al doilea stat românesc şi îmi astupam urechile când altcineva încerca să insinueze că trăim într-un stat de pensionari şi rusofoni. „E un deja vu!”, mi se spune şi eu iar îmi astup urechile.
Şi strig: „Voi nu vedeţi ce tineri avem astăzi, voi nu vedeţi ce oameni de calitate sunt în guvernul actual, voi nu vedeţi ce experţi deştepţi avem astăzi în diferite domenii, voi chiar nu realizaţi că la începutul anilor ’90 nu aveam nimic din toate astea!”. Şi brusc îmi astup urechile ca să nu aud cum cineva îmi aminteşte că mai suntem în continuare un stat de pensionari şi rusofoni, iar un milion de moldoveni activi sunt plecaţi din ţară.
Eu vreau să fiu la unison în continuare cu tinerii aceştia de pe forumuri, să mă las pe mâna lor. Şi chiar dacă generaţia mea nu ar mai suporta o repetare a scenariului de la începutul anilor ’90, nu pot să nu fiu la unison cu ei. Un lucru însă aş avea de spus. Dacă ne lăsăm pe mâna lor, să fie buni să îşi asume responsabilitatea nu numai pentru ei, ci şi pentru noi. Faceţi cumva să nu ajungeţi şi voi peste 20 de ani să ziceţi că totul e un deja vu, aveţi grijă să nu vă lamentaţi în faţa copiilor voştri de atunci, rugându-i, ca şi autorul acestor rânduri, să-şi asume responsabilitatea şi pentru voi…
