Cursurile durează trei luni, timp în care studenții însușesc elementele de bază ale limbii străine alese. Lecțiile au loc seara, de patru ori pe săptămână, scrie portalul rus „The Village”. Conform acestuia, profesorii ar fi reprezentanți ai mai multor diaspore, cu studii superioare și experiență de predare.
Ultimele generații au absolvit „Școala limbilor migranților” în august. Acum instituția se află în vacanță, iar următoarele grupe ar putea începe cursurile în septembrie, în funcție de numărul doritorilor. Profesorul care predă limba „moldovenească” nu a fost de găsit.
Totuși, pagina web a centrului cultural ce organizează aceste cursuri oferă gratuit formatul electronic al cărților din care studenții învață limbile predate. Cei care aleg să studieze limba „moldovenească” învață din două manuale. Unul este intitulat „Limba moldovenească: Cum s-o cunoaștem?”, din anul 1990, și al doilea – intitulat „Limba română contemporană”, ediție vădit veche după limbajul folosit (nu este vizibil anul în care a fost publicat), cu o prefață semnată de Valentin Mândâcanu, filolog, lingvist, traducător și publicist din Republica Moldova, dar și unul din cei 278 de semnatari ai Declarației de Independență a Republicii Moldova. Mai mult, Mândâcanu este cunoscut de către toată lumea, înainte de toate, ca un luptător înflăcărat pentru limba română și revenirea la alfabetul latin.
Într-adevăr, cum s-o cunoaștem?
„Autor-alcătuitorul” primului manual, conform prezentării, este Tudor Magder, iar redactorul științific – Ion Ețcu, pe atunci candidat în științe filologice și șef al Secției de cultivare a limbii și teorie a traducerilor din cadrul Institutului de limbă și literatură al Academiei de Științe a RSSM.
„Prezenta ediție cuprinde, în paralel cu un divers material didactic informativ, un indice ortografic și ortoepic de cuvinte „dificile”, cât și sfaturi metodice practice pentru înlesnirea cunoașterii limbii moldovenești literare și folosirea ei corectă pe baza grafiei latine. Ea este destinată celor ce doresc să-și însușească limba de stat a Moldovei Sovietice sau să-și perfecționeze cunoștințele de limbă maternă, în special, jurnaliștilor, învățătorilor și studenților-filologi, lucrătorilor de la edituri și întreprinderile poligrafice”, se explică în prezentarea manualului.
Totuși, explicația de mai sus este mai mult decât îndepărtată de conținutul manualului. Cuprinsul acestuia este unul demn de parodii și pamflete. „Cuvânt către cititorul dornic să cunoască limba moldovenească”, „Cum să folosim grafia latină în limba moldovenească”, „Ce înseamnă „Haine gata”?”, „La piața mare”, „Cărți ce ne merg la suflet”, „După muncă vine odihna”, „Instantanee”, „În lumea fenomenelor curioase”, sunt doar câteva din titlurile capitolelor.
Desigur, nu lipsește nici propaganda politică. La sfârşitul manualului sunt enumerate câteva „lecturi suplimentare instructive”, printre care „Pagini din istoria limbii moldovenești”, „Lenin și limbi străine”, „Minunea din Taghil” și altele.
Curios este, totuși, faptul că, în capitolul „Cuvânt către cititorul dornic să cunoască limba moldovenească”, Tudor Magder accentuează faptul că manualul oferă cunoștințe în limba lui Eminescu.
În al doilea manual, „Limba română contemporană”, corespunzător denumirii, lecțiile de istorie sovietică și de educare a dragostei față de tătuca Lenin lipsesc cu desăvârșire. Mai mult, drept text de studiu sunt date fragmente de proză sau poezii ale scriitorilor noștri de vază precum Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Rebreanu și alții.
„Moldoveneasca, vorbită în Moldova și România”
Totuși din interviurile oferite reporterului portalului rus „The village” se înțelege că studenții au învățat mai mult din manualul moldovenist. Iar, deși toți au afirmat că în România și R. Moldova se vorbește aceeași limbă, studenții continuau să o numească „moldovenească”. „Limba moldovenească este una europeană și este vorbită atât în Moldova, cât și în România. La cursuri am învățat doar bazele foneticii și ale gramaticii. Deja urmează ca fiecare să decidă dacă-și dorește să continue studiile. Un lucru important este că am învățat și despre cultura acestor țări”, spune Alexei, lingvist și director de agenție turistică.
Toți cei care au ales să învețe limba română au vârsta cuprinsă între 20 și 25 de ani, sunt lingviști, istorici sau profesori. Totuși, cunoștințele lor despre istoria și cultura comună a României și R. Moldova le este cunoscută mai mult decât superficial. „În cultura lor se combină tradițiile ruse cu cele europene, ceea ce se răsfrânge și asupra limbii. Acest fapt este foarte interesant pentru mine, ca lingvist. Mi-am dorit demult să învăț limba română (în Moldova și România se vorbește aceeași limbă), însă în Moscova este imposibil să găsești astfel de cursuri. De aceea învățam limba moldovenească din filme și muzică”, povestește Zoia, lingvistă și profesoară de 22 de ani, care a participat la un concert susținut de artistul Ion Suruceanu, unde a văzut „pentru prima dată în viață atâția moldoveni la un loc, toți civilizați și inteligenți”.
Multora dintre studenți li s-a părut „un lucru interesant” faptul că, înainte, noi, cetățenii R. Moldova scriam cu alfabet chirilic, iar acum îl folosim pe cel latin. Totuși, deși oficial scopul „Școlii limbilor migranților” este de a crește nivelul de toleranță față de migranții din Moscova, dar și din întreaga Rusie, studenta Aliona este de părere că „dacă un rus frecventează aceste cursuri, el deja este tolerant față de străinii de aici. Ceva nu se leagă…”.
