Mariana Ciobanu: „Prejudecățile împiedică fetele să aleagă o carieră în IT”

Pentru mulți dintre noi, calculatorul este, totuși, o cutie neagră. Nu și pentru specialiștii din domeniul tehnologiilor informaționale (IT). Mariana Ciobanu lucrează la compania Visa, denumirea căreia o întâlnim pe cardurile bancare lucioase. La Londra, Mariana dezvoltă servicii bancare digitale, demonstrând că IT-ul nu e un sector destinat doar bărbaților.

– Aveți studii în domeniul financiar, cum ați ajuns să faceți IT?
– Într-adevăr, specializarea pe care am absolvit-o este Bănci și Burse la Academia de Studii Economice. Din păcate, în Moldova acelui moment, în domeniul bancar nu erau salarii bune și nici multe locuri vacante. Nu puteam vorbi nici despre o piață bursieră activă și interesantă. După absolvire, am decis să fac IT. A fost o decizie influențată de circumstanțe, aveam mulți prieteni, trei verișori în acest domeniu și mi s-a părut fascinant să lucrezi în cadrul unor proiecte internaționale. După un job scurt în timpul facultății, m-am concediat, am stat acasă câteva luni cu cărți și lecții online recomandate de verișori și m-am pregătit de interviuri. A fost mai greu să conving intervievatorii să-mi acorde o șansă, dar am reușit. De atunci am lucrat pentru mai multe companii: am început cu Adobe, a urmat Pentalog, apoi Endava unde am avut nenumărate proiecte în care am lucrat pentru bănci și chiar bursa de valori din New York – New York Stock Exchange. Acum, sunt la Visa de 3 ani.

– Ce presupune meseria dvs. de inginer la Visa?
– La Visa, răspund de calitatea produsului, adică mă asigur că programul face exact ce trebuie să facă. Proiectul la care lucrez acum e un „portmoneu digital”, numit V.me. Utilizatorul acestui serviciu trebuie să-și creeze un cont, să adauge cardurile bancare, iar atunci când face cumpărături online, să caute logo-ul sau simbolul portmoneului digital V.me. Printr-un simplu click pe acel simbol, cumpărătorul poate plăti din portofelul său virtual, fără a ieși din casă. Conceptul seamănă cu serviciile existente de Paypal sau Google Wallet. Cu toate acestea, într-un proiect sunt mai multe poziții. Dacă cineva e interesat de acest domeniu, are de unde alege. Există specialiști responsabili de dezvoltarea produsului, care scriu codul. Designerii fac interfața, adică ceea ce vedem pe ecranul calculatorului, iar analiștii business scriu cerințele din punctul de vedere al clienților.

– Care sunt provocările unei profesii în IT?
– În IT e o provocare să înveți mereu lucruri noi, ca să rămâi pe piață. Trebuie să știi să adresezi întrebări, să afli adevărul. Deseori, se întâmplă ca dimineața să nu ai habar cum lucrează un lucru în proiect și e OK. Pentru că până la sfârșitul zilei vei învăța. Ca în orice altă meserie, în unele zile jobul pare incitant, în altele mai puțin.

– Cum ați reușit să vă mutați la Londra? Ce emoții v-a adus această schimbare?
– Inițial, am fost trimisă la Londra de compania britanică la care lucram la acel moment, Endava. Asta se întâmpla la sfârșitul lui decembrie 2011. Abia venisem și deja intrasem în toată învălmășeala de Crăciun. Eram vreo zece din 150 care lucrau în acea perioadă. Toți își luaseră liber. Nu mi-a fost frică de această schimbare, deoarece Londra este un megapolis internațional. Pentru că e un proiect IT, lucrez și cu mulți indieni, spanioli, italieni, români, maghiari și nigerieni. Sunt emigranți ca și mine, iar asta ajută. Experiența de Work and Travel din New York pe când eram studentă m-a făcut să mă acomodez la engleza americană. Aici, a fost un mic șoc cultural să descopăr engleza britanică. Mi-au trebuit luni bune să-i înțeleg pe unii colegi de-ai mei care vorbeau cu accente regionale sau cu expresii idiomatice. Recunosc, după luni de lecții de șoferie, îl înțeleg pe instructorul meu din Yorkshire în proporție de 80%, iar asta nu ajută prea mult orelor mele de condus, dar eu mă încăpățânez să continui cu el.

– Credeți că în Moldova, femeile beneficiază de egalitate de șanse în sectorul IT sau nu?
– Oricât ar părea de ciudat, dar în Moldova, femeile sunt mai bine reprezentate în IT decât în Anglia. La companiile la care am lucrat în Moldova, există mai puține femei decât bărbați, dar în unele echipe, proporția femeilor se apropie totuși de 30-40%. La Londra, situația e mai proastă, dacă vă vine să credeți. Suntem, în medie, cam 1-2 femei (deseori emigrante) la fiecare echipă de 10-12 persoane. La moment, IT-ul nu e privit ca o profesie pentru englezi, și cu atât mai puțin una pentru femei. În Anglia, la fel ca în Moldova, sunt programe de încurajare a fetelor tinere să aleagă acest domeniu după absolvirea școlii.
Paradoxul e că la școală, în foarte multe clase, eminenții sunt, de fapt, eminente, adică fete. Deseori, ele sunt mai străduitoare. Însă atunci când depun actele la universitate, mai au anumite rețineri și clișee, cum ar fi acela care spune că ingineria e pentru bărbați. Aceste prejudecăți le împiedică să aleagă o carieră IT. Cel puțin, asta s-a întâmplat cu mine după ce am absolvit școala.
Cred că în IT nu e loc de discriminare. După un an de zile la Londra, am condus o echipă de opt persoane la Visa. E unul dintre puținele domenii în care contează mai puțin de unde vii, ce gen ai, cum arăți etc. Contează ce poți face și asta e îmbucurător. E una dintre cele mai democratice profesii. Iar asta e valabil atât în Moldova, cât și în Anglia. Tind să cred că cei care lucrează în alte țări vor fi de aceeași părere.

– În ce condiții ați accepta să reveniți acasă?
– Îmi este greu să spun. M-am mutat în Anglia acum 3 ani, sunt interesată de tot ce se întâmplă aici, dar și în Moldova. Din fericire, cu profesia mea, atât eu, cât și soțul meu care lucrează la fel în IT, ne putem întoarce oricând în Moldova. Avem cunoscuți care, după ani de zile petrecuți în Anglia, s-au întors în Moldova, dar nu cred că e la fel de ușor în toate domeniile… Probabil o să sune banal, dar m-aș întoarce dacă ar fi stabilitate politică, economică. Probabil ar fi naiv acum să-mi doresc ca Moldova să fie parte a Uniunii Europene. Mi-aș dori o campanie de eradicare a corupției ca în România. Una adevărată, nu mimată, evident.

– Ce rol a jucat soțul în cariera dvs.? Cât de important este ca bărbatul să-și susțină soția?
– Mi-am întâlnit soțul fiind în Moldova, ne-am mutat în Anglia împreună. Am avut și perioade grele. Un an am locuit departe de Londra. În fiecare zi, făceam două ore spre lucru și două ore înapoi. El ajungea primul acasă, pregătea cina și mă aștepta să luăm masa împreună. A mai fost și o perioadă în care timp de un an am fost ambii manageri, ne întorceam seara extenuați, după întâlniri, termeni-limită și alte stresuri, unele din ele de acomodare. Cred că e benefic pentru un cuplu să treacă prin perioade grele împreună. Noi am aflat multe unul despre celălalt și ne-am oferit multă susținere necondiționată.
Când ambii parteneri fac ceea ce-și doresc cu adevărat (carieră, cresc copii), vor exista mai puține frustrări într-o relație și mai multe șanse pentru o viață fericită împreună.

– Ce credeți despre sistemul bancar din Moldova?
– Mă bucură faptul că în sistemul bancar din Moldova există internet banking-ul (n.red. – sistem electronic de plată) pe care-l folosesc deja de câțiva ani, când vin acasă, în vacanță. Am fost plăcut surprinsă să aflu că metoda de plată de tip contactless e deja folosită în Moldova (n.red. – metoda de plată contactless presupune apropierea unui card special de un terminal de plată, fără a fi nevoie de a introduce cardul și a tasta parola). În Anglia apar noi și noi metode de plată, e o mică revoluție: metode de plată contactless la ceas, la breloc, multe terminale de acest fel au fost introduse în ultimul an în metrouri și autobuze. Sper să le văd și în Moldova când vin prin vacanțe.

Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.