E ușor de văzut cine are protecție, fiindcă adevărații hoți sunt liberi și activi pe scena politică. Lucinschi e luat pentru implicarea în furt, soțul socialistei Greceanâi e liber, deși apare în raportul Kroll. Iar de Dorin Chirtoacă ce să mai spun? Toate reținerile s-au făcut în așa fel încât el să nu mai poată rămâne, ca Șor sau Usatâi, în fruntea Primăriei. Oare viceprimarii celor din urmă sunt sfinți pogorâți din Patericul egiptean? Mă îndoiesc.
Diferențe sunt multe între unii și alții. Dacă cei mai mulți au furat pe rupte din bunurile noastre comune, inclusiv bani, în cazul lui Chirtoacă lucrurile par mai nuanțate. Cel puțin în cazul benzinăriilor și al parcărilor private, o înțelegere prealabilă cu beneficiarul nu a afectat viața cetățenilor. Pentru că nu a luat din banii publici. Până la urmă, indiferent cine construiește parcările, noi nu câștigăm și nu pierdem nimic. E interesant cum aeroportul a ajuns la Șor. Chiar credeți că el a câștigat licitația onest? Rămâne de văzut dacă Dorin Chirtoacă a făcut toate aceste lucruri de care e acuzat sau dacă a fost săpat de subalternii lui.
Problema capitală e alta: mulți dintre cei care ne-au rupt de la gură sunt liberi, iar nouă ni se aruncă praf în ochi. Există o practică foarte bine cunoscută în politică: devierea atenției. Cazul celor cinci diplomați ruși poate fi o astfel de tactică. Ia uite ce se întâmplă! Și în timp ce noi aplaudăm scoaterea lor din țară, sub ochii noștri închiși au loc alte manevre politice care ne scapă, fiindcă suntem alimentați cu teme sensibile.
Eu am tras câteva învățături din ultimele săptămâni: tinerii nu au ce căuta în politică, e ca la urs în pădure: când prinde ursuleții, îi ucide ca să elimine o viitoare concurență (cazul Chirtoacă). A doua lecție e una de scenariu: politicienii nu fac planuri de azi pe mâine, ci se concentrează pe ani întregi, ceea ce mă face să mă reîntorc la o spaimă veche: toți cei ieșiți de sub mantaua lui Voronin au părăsit pe bune partidul sau a fost o schemă bine gândită? Uitați-vă la conducere, guvern sau președinție – elevii lui Voronin sunt acolo. Poate a fost un plan pus la cale după agitația din aprilie 2009.
Ultima concluzie, cea mai usturătoare, e că nu avem cum să trăim mai bine. Nu se va întâmpla. Pentru creșterea economiei unei țări e nevoie în primul rând de stabilitate politică. Nu e părerea mea, e dogmă în economie. Nici un investitor nu vine într-o țară în care clasa politică merge pe gheață. Priviți un pic peste umăr: aprilie 2009, câteva guverne răsturnate, aproape trei ani fără președinte, vânătoarea din Pădurea Domnească, Șor și Usatâi în funcții, Filat închis, Primăria Capitalei arestată. Și câte și mai câte. Suntem un butoi de pulbere. Cu fitilul aprins. Și primii vinovați sunt votanții.
Să investești într-o astfel de țară e ca și cum ai merge cu copilul la plimbare, iar dintre toate parcurile disponibile, l-ai alege pe cel în care o gașcă de golani se bate cu pietre și bâte.
Moni Stănilă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
