Familia cobora pe linie paternă din Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești, obligațiilor militare și a persecuțiilor religioase. Unii autori au găsit rădăcini ale familiei Eminovici în satul Vad, din Țara Făgărașului, unde mai există și astăzi două familii Iminovici. Bunicii săi, Vasile și Ioana, au trăit în Călineștii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comună întemeiată de emigranții transilvăneni. Bunicii paterni au murit din cauza epidemiei de holeră din 1844 și poetul, născut mult mai târziu, nu-i cunoaște și nu-i evocă în scrierile sale. Gheorghe, primul băiat al lui Vasile, tatăl poetului, trece din Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. Este ridicat la rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești, în Ținutul Botoșanilor.
Între 1858 și 1866, Mihai Eminescu a urmat cu intermitențe Școala primară National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul școlar 1859/1860. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium, liceul german din Cernăuți înființat în 1808, singura instituție de învățământ liceal la acea dată în Bucovina anexată de Imperiul Habsburgic în 1775.
Pe 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând în vacanța Paștelui la Ipotești, nu s-a mai întors la școală.
În 1864, elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerului Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“. În 21 martie 1864, prin adresa nr. 9816 către gimnaziul din Botoșani, i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță, după ce, însă, va îndeplini condițiunile concursului“. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru „Fanny Tardini-Vladicescu” dădea reprezentații. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani, apoi, peste puțin timp, a fost copist la comitetul permanent județean.
La 25 februarie 1866 (9 martie, stil nou) debutează în revista „Familia”, din Pesta, a orădeanului Iosif Vulcan, cu poezia „De-aș avea”. Iosif Vulcan îl convinge să-și schimbe numele în Eminescu, mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. În același an, îi apar în „Familia” alte cinci poezii.
Din 1866 până în 1869, a pribegit pe traseul Cernăuți-Blaj-Sibiu-Giurgiu-București. De fapt, sunt ani de cunoaștere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor și a realităților românești. A intenționat să-și continue studiile, dar nu și-a realizat proiectul. În iunie 1866 a părăsit Bucovina și s-a stabilit la Blaj, în Transilvania, cu intenția mărturisită de a-și reîncepe studiile. În perioada 27-28 august 1866 a participat la adunarea anuală a ASTREI, la Alba-Iulia. În toamnă, a părăsit Blajul și a mers la Sibiu, unde a fost prezentat lui N. Densușianu. De aici a trecut munții și a ajuns la București.
În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și, la recomandarea acestuia, sufleor și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște pe I. L. Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galați, Giurgiu, Ploiești. A continuat să publice în „Familia”; a scris poezii, drame („Mira”), fragmente de roman („Geniu pustiu”), rămase în manuscris; a făcut traduceri din germană.
Este angajat în 1868 ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly, care concentrase mai multe forțe teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu și actori din trupa lui Iorgu Caragiale. În timpul verii, această trupă a jucat la Brașov, Sibiu, Lugoj, Timișoara, Arad și în alte orașe bănățene. Iosif Vulcan l-a întâlnit cu ocazia acestui turneu și a obținut de la Eminescu poeziile „La o artistă” și „Amorul unei marmure”, publicate apoi în „Familia”. Văzând aceste poezii în „Familia”, căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său, rătăcitor prin lume. Stabilit în București, Eminescu a făcut cunoștință cu I. L. Caragiale.
(Continuare în numărul de mâine)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
