Ministrul de Externe al României, Bogdan Aurescu pentru TIMPUL: Avem nevoie de argumente practice cu care să susținem cauza europeană a Republicii Moldova

„Ceea ce dorim să vedem – și mă refer aici la Uniunea Europeană, inclusiv România – sunt acţiuni practice, consecvente, care să demonstreze fără echivoc voinţa politică de asumare a cursului european, de implementare a reformelor, de transformare în sens democratic a Republicii Moldova, de consolidare a cooperării cu România, în toate domeniile”, a afirmat Bogdan Aurescu. 

Referitor la Politica Europeană de Vecinătate, în curs de ajustare la Bruxelles, șeful diplomației de la București a afirmat că România participă activ la acest proces şi va urmări ca R. Moldova să beneficieze de evoluţiile pozitive.

El mai vorbește despre scrutinul care va avea loc duminică în autonomia găgăuză, despre conflictul din Transnistria, precum și despre criza din Ucraina.

– Domnule ministru, care este viziunea diplomaţiei române asupra evoluţiilor de la Chişinău, unde a fost învestit un guvern minoritar, susţinut tacit de Partidul Comuniştilor?

– Am exprimat în mai multe rânduri perspectiva noastră asupra acestor evoluții, atât public, cât și direct, în contactele de până acum cu oficialii Republicii Moldova. Două chestiuni sunt esențiale: prima, faptul că alegerile din 30 noiembrie 2014 au dat un mandat limpede pentru continuarea parcursului european. Acest lucru trebuie reflectat în activitatea curentă a Guvernului de la Chișinău. A doua – răspunderea pentru actul de guvernare, pentru aprofundarea reformelor, pentru avansarea spre Europa revine tuturor forțelor care asigură susținere parlamentară actualului Cabinet.

România rămâne un susţinător ferm al parcursului european al Republicii Moldova, al racordării ferme şi ireversibile la familia europeană, iar logica în care lucrăm este una de preaderare. Dar, în egală măsură este important angajamentul concret pe care Chişinăul îl arată în acest sens, fiind necesar un efort consecvent pe drumul consolidării parcursului proeuropean, al aprofundării reformelor democratice, al consolidării instituţiilor statului de drept. Chișinăul trebuie să se concentreze pe implementarea Acordului de Asociere şi de Liber Schimb pentru că, de fapt, aplicarea acestui Acord nu înseamnă nimic altceva decât reformă conform standardelor europene și şansa transformării profunde, în spirit european, pentru cetăţenii Republicii Moldova, în aşa fel încât oamenii Republicii Moldova să simtă direct beneficiile aduse de apropierea de Uniunea Europeană.

– Ce aşteptări are Bucureştiul de la acest guvern?

– Subliniez de la bun început că, în gândirea relației cu Chișinăul, pornim de la documentul care fixează cadrul general al cooperării, și anume Declaraţia comună privind instituirea unui Parteneriat Strategic între România şi Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, semnată de preşedinţii celor două state în 2010. Concret, am transmis foarte clar așteptările noastre, cel mai recent în cursul vizitei la București, la 4 martie, a doamnei Natalia Gherman, vice-premier și ministru al afacerilor externe și integrării europene de la Chișinău.

Totodată, am co-prezidat la 4 martie, împreună cu doamna Gherman, lucrările celei de-a treia reuniuni a Comisiei interguvernamentale pentru integrare europeană România – Republica Moldova. Comisia a inclus reuniuni în plen, la sediul Ministerului Afacerilor Externe, şi pe grupuri sectoriale de lucru, pe domenii esenţiale pentru integrarea europeană a Republicii Moldova: armonizare legislativă, consolidarea statului de drept (reforma justiţiei şi a Procuraturii, integritate, combaterea discriminării), afaceri interne, agricultură, politici sanitar-veterinare şi siguranţă alimentară.

Au fost convenite, în urma acestei Comisii, acţiuni şi proiecte comune– iar toate acestea reprezintă contribuții concrete ale României la consolidarea parcursului european al Republicii Moldova.

Astfel, pentru noi liniile principale de acţiune rămân neschimbate, așa cum am menționat și anterior: susţinerea parcursului european al Republicii Moldova, racordarea fizică a statului vecin la Europa, sprijinirea reformelor democratice şi întărirea statului de drept. Suntem pregătiți să oferim întreg sprijinul necesar pe toate aceste mari direcții, care răspund în cel mai înalt grad așteptărilor cetățenilor Republicii Moldova.

Măsura în care vom avansa concret, în fiecare din cazuri, va depinde de nivelul de angajament al Chişinăului. Ceea ce dorim să vedem – și mă refer aici la Uniunea Europeană, inclusiv România – sunt acţiuni practice, consecvente, care să demonstreze fără echivoc voinţa politică de asumare a cursului european, de implementare a reformelor, de transformare în sens democratic a Republicii Moldova, de consolidare a cooperării cu România, în toate domeniile.

– Cum credeţi că va influenţa viitoarea politică europeană de vecinătate relaţia Republicii Moldova cu UE?

– Ajustarea Politicii Europene de Vecinătate este o prioritate pe agenda miniştrilor europeni de externe. România participă activ la acest proces aflat în derulare şi va urmări ca R. Moldova să beneficieze de evoluţiile pozitive din acest proces.

Tocmai am revenit de la reuniunea Consiliului Afacerilor Externe, care a avut loc luni, 16 martie, la Bruxelles, unde am avut o nouă discuţie aprofundată cu colegii europeni privind stadiul pregătirii Summit-ului Parteneriatului Estic de la Riga (21-22 mai 2015). O primă dezbatere informală pe subiect a avut loc la 6-7 martie în format Gymnich, la Riga. Scopul acestor dezbateri este să ofere orientări cu privire la principalele aspecte legate de viitorul relaţiei partenerilor estici cu Uniunea Europeană, inclusiv în ceea ce priveşte implementarea Acordurilor de Asociere, accentuarea diferenţierii şi întărirea instituţiilor democratice în ţările partenere.

Uniunea Europeană nu îşi poate permite să facă paşi înapoi în relaţia cu partenerii estici. Trebuie să rămânem credibili faţă de partenerii noştri, cu atât mai mult faţă de cei care demonstrează constant voinţa şi capacitatea de avansare pe calea europeană, acum cum este şi Republica Moldova. Pentru viitoarea Politică de Vecinătate, ne dorim o abordare diferenţiată, în condiţiile în care s-a demonstrat că statele partenere au obiective diferite în relaţia cu Uniunea Europeană. Principiul „more for more” trebuie să rămână un instrument important de stimulare a reformei, în special în relaţie cu ţările cele mai ambiţioase, astfel încât cetăţenii acestora să beneficieze din plin de avantajele procesului de asociere la Uniunea Europeană. Pe scurt, ținta trebuie să fie o Politică Europeană de Vecinătate care priveşte spre viitor, iar o astfel de orientare nu poate influenţa decât pozitiv relaţia dintre UE şi R. Moldova.

– În mai, va avea loc la Riga Summitul Parteneriatului Estic. Care este semnificația acestei reuniuni?

– Summit-ul de la Riga trebuie să se constituie într-o oportunitate de a reconfirma susţinerea Uniunii Europene pentru Parteneriatul Estic, inclusiv pentru Republica Moldova – partenerul cel mai avansat. Va fi o ocazie importantă să analizăm progresul realizat, dar mai ales să avansăm o agendă ambiţioasă pentru perioada următoare. În acelaşi timp însă, aşteptăm un efort consecvent al Chişinăului în direcţia consolidării concrete a parcursului european, a aprofundării reformelor democratice – de fapt a implementării serioase, cuprinzătoare a Acordului de Asociere.

– După parafarea şi semnarea Acordului de Asociere cu UE, care credeţi că ar fi mizele următorului Summit de la Riga? Ce aşteptări trebuie să aibă Republica Moldova de la această reuniune?

– Summit-ul de la Riga are loc la numai un an şi jumătate după cel de la Vilnius, din noiembrie 2013. În această scurtă perioadă, Republica Moldova a înregistrat rezultate remarcabile – liberalizarea regimului de vize, semnarea şi apoi implementarea Acordului de Asociere – care se transpun deja în beneficii concrete pentru cetăţeni.

Următoarea perioadă, care nu se încheie cu Summit-ul de la Riga, rămâne la fel de importantă, pentru că va produce asimilarea, fixarea în ADN-ul instituțional al Republicii Moldova, a noilor standarde și repere (politice, dar și economice sau administrative) de care depinde modernizarea în spirit european a statului vecin. Este vorba de un efort de zi cu zi, de muncă aplicată, de seriozitate, de probarea concretă a voinței politice privind avansarea pe drumul european. Acest efort ne este în egală măsură util și nouă, celor care – cum este cazul României – credem sincer în proiectul european al Chișinăului. Și noi avem nevoie de argumente practice cu care să susținem cauza europeană a Republicii Moldova.

Acesta este de altfel mesajul principal desprins din recenta reuniune (a zecea) a Grupului pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova, pe care am organizat-o la Bruxelles, la 16 martie. A fost o reuniune de succes, plină de substanță, la care au participat 22 de miniştri europeni, Înaltul Reprezentant Federica Mogherini, precum şi comisarul Johannes Hahn. Toți participanţii la reuniune au transmis acest mesaj – de susţinere a parcursului european al Republicii Moldova -, însoțit de așteptarea ca performanțele de până acum ale Chișinăului pe calea europeană să continue într-un ritm cel puțin la fel de alert ca până acum.

M-am bucurat să văd că şi la Chişinău s-a conștientizat faptul că greul abia acum începe. Știm din propria experiență că parcursul european implică reforme profunde, pentru care este nevoie de voință politică fermă, de predictibilitate și stabilitate, inclusiv în ce privește sprijinul parlamentar pentru activitatea Guvernului. Sperăm ca toate acestea să se regăsească, de o manieră durabilă, în cazul Republicii Moldova.

– Duminica viitoare vor avea loc alegeri în autonomia găgăuză, iar unii analişti le atribuie o importanţă geopolitică, în contextul în care unul dintre candidaţi, creditat cu şanse mari să câştige scrutinul, este susţinut direct de Moscova. Cum se raportează Bucureştiul la aceste alegeri?

– Avem față de acest scrutin local aceleași așteptări pe care le-am exprimat și în cazul alegerilor legislative din 30 noiembrie 2014 – desfășurarea întregului proces cu respectarea standardelor democratice, asigurarea unui cadru echitabil pentru toți concurenții, garantarea condițiilor pentru exprimarea liberă a opțiunii civice. Consider potrivit să nu fac comentarii care să meargă mai departe de acest cadru. Din experiența alegerilor din România și din alte State Membre UE, țin însă să menționez un lucru care mi se pare relevant și pentru situația de față: este esențial ca preocupările de bază ale cetățenilor – pentru locuri de muncă, pentru oportunități de dezvoltare personală, pentru șanse mai bune pentru generația de mâine – să se regăsească în oferta politică a candidaților. Este condiția de bază pentru orice exercițiu electoral cu adevărat responsabil, derulat cu gândul la cetățeni și la interesele acestora. Este, de fapt, proba maturității și responsabilității pe care trebuie să o treacă fiecare candidat sau om politic.

– Mai poate fi considerat subiectul reglementării transnistrene ca fiind unul de actualitate? Există un interes real al părţilor pentru soluţionarea acestui diferend?

– Pentru România, dosarul transnistrean a fost întotdeauna o temă de preocupare. Și rămâne așa. Avem un interes firesc în rezolvarea conflictelor prelungite şi în consolidarea stabilităţii în vecinătatea noastră imediată. Am remarcat cu satisfacție revenirea la o dinamică încurajatoare în dialogul circumscris acestui dosar. În ultimele zile au avut loc, la inițiativa Chișinăului, întâlnirea negociatorilor șefi ai celor două părți. De asemenea, prim-ministrul Chiril Gaburici a avut o întrevedere cu liderul de la Tiraspol. Sunt pași necesari pentru construirea încrederii, pentru punerea bazelor negocierilor viitoare. Așteptăm reluarea cât mai rapidă a formatului „5+2”, precum și revigorarea reuniunilor grupurilor sectoriale de lucru Chișinău-Tiraspol, care să genereze substanţa necesară pentru avansarea în procesul de negociere. Factorul critic acum va fi implicarea constructivă a tuturor participanţilor în „5+2”, precum şi reţinerea de la orice acţiuni unilaterale. Sperăm să fie posibilă inițierea unei dinamici noi în procesul de negociere în format „5+2”, cu concentrarea discuţiilor pe aspecte de substanţă și cu abordarea tuturor coşurilor de problematici. Cred că anul 2015 poate fi un an decisiv pentru progrese în procesul de soluționare, dacă vor fi întrunite toate condițiile, mai ales voința politică a tuturor actorilor implicați.

– Oficiali ai Pentagonului spun că, după Ucraina, Rusia ar putea destabiliza Republica Moldova, statele baltice… Cât de amenințată se simte România de pericolul rusesc?

– Ameninţarea la adresa României, cât şi la adresa celorlalte state din zonă, este legată tocmai de existenţa unui conflict în apropierea frontierelor proprii. Evenimentele legate de criza din Ucraina sunt îngrijorătoare, nu numai pentru România, dar şi pentru întreaga comunitate internaţională, pentru că aduc în prim plan încălcarea flagrantă a normelor de drept internaţional.
Criza din Ucraina, prin contextul creat și provocările aduse, are impact asupra securităţii regionale și asupra echilibrului de securitate la Marea Neagră. Acest fapt a fost vizibil inclusiv prin importanţa acordată de NATO regiunii, prin deciziile Summit-ului Alianţei desfăşurat în Ţara Galilor.

România este statul UE și NATO cel mai apropiat de zonele de conflict din Ucraina. În consecință, am acționat în special în cadrul NATO pentru aplicarea deciziilor adoptate la Summit-ul Alianței din Marea Britanie din luna septembrie 2014. Mai exact, asigurarea unei prezențe NATO inclusiv pe teritoriul României și al celorlalți Aliați Estici (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia), sub forma unor structuri de comandă și control. Astfel, la București vor funcționa două astfel de centre – Unitatea NATO de Integrare a Forțelor (NATO Force Integration Unit / NFIU) și Comandamentul Multinațional de Divizie Sud-Est, ambele cu un rol important pentru consolidarea apărării colective, inclusiv în cazul dislocării Forței NATO de reacție rapidă (Very High Readiness Joint Task Force / VJTF). Acestea vor contribui la întărirea unitară a întregului flanc estic al Alianței Nord-Atlantice.

În ceea ce privește Ucraina, România a susţinut ferm țara vecină în criza pe care o traversează de la începutul anului trecut şi a condamnat violarea de către Federaţia Rusă a dreptului internaţional prin anexarea ilegală a Crimeii şi întreţinerea conflictului din sud-estul Ucrainei. Abordarea noastră, de susţinere fermă al suveranităţii, unităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei, este fundamentată pe principiile şi normele dreptului internaţional.
Responsabilitatea ţării noastre de pilon de stabilitate la nivel regional ne determină în continuare să intensificăm acţiunile de sprijinire a statelor vecine, în vederea consolidării statului de drept şi a diminuării riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale şi regionale. Vom continua să sprijinim, în cadrul UE, parcursul european al statelor din vecinătatea estică şi respectiv, politica „uşilor deschise” în cadrul NATO.

– De ce parte se situează Bucureștiul în dezbaterea referitoarea la necesitatea de a furniza armament Ucrainei? România ar putea sprijini Kievul cu echipamente de vreun fel?

– În ceea ce privește posibilitatea livrării de armament Ucrainei, trebuie în primul rând luate în calcul statele care au capacitatea să facă un astfel de gest.
Există opinii diferite pe această temă – cele care arată că alimentarea conflictului cu noi livrări de arme, indiferent de parte, nu face decât să amplifice conflictul şi cele care susţin că este nevoie să se asigure părţii ucrainene posibilitatea de a se apăra.
În România ne aflăm într-un proces de reflecție cu privire la cea mai bună opțiune.

– După punerea în funcţiune a gazoductului Iaşi-Ungheni, ce alte proiecte importante vor derula Chişinăul şi Bucureştiul?

– La 4 martie 2014 România a început livrarea efectivă de gaze naturale către Republica Moldova. Este un pas simbolic, așa cum am spus, pentru că pentru prima dată gazul trece Prutul de la Vest la Est, altfel decât am fost obişnuiţi. Dar este și un pas important spre consolidarea securității energetice a statului vecin. Pentru perioada următoare, accentul cade pe extinderea proiectului spre Chişinău.

Avem, dincolo de acest important obiectiv, un portofoliu consistent de proiecte în derulare sau în curs de lansare, care au un fir comun: racordarea Republicii Moldova la Europa, sub raport energetic, al infrastructurii, al instituțiilor, dar și al valorilor. Menționez doar câteva din cele mai ample: modernizarea a aproape 800 de grădinițe, în baza asistenței nerambursabile de 20 de milioane de euro virate în primăvara anului trecut; extinderea mecanismului SMURD la scara întregii Republici Moldova, pornind de la centrul-pilot existent la Bălți; proiectarea liniilor electrice de interconectare; oferta de burse și mobilități pentru studenți și profesori; sprijinul instituțional, la nivelul tuturor agențiilor guvernamentale, pentru procesul de asimilare a standardelor europene; proiectele de reabilitare a unor simboluri culturale și arhitectonice ale Republicii Moldova (Muzeul de Artă și Sala cu Orgă din Chișinău, Teatrul B.P. Hașdeu din Cahul).

Ceea ce este necesar acum, de ambele părți, este un efort temeinic pentru dezvoltarea sau, după caz, finalizarea acestor inițiative generoase, susținute deja de partea română cu un efort tehnic și financiar considerabil.

– Vă mulțumim.

Timpul.md