Mişcarea politică islamistă și intenția lui Putin de a-și duce la capăt proiectele sale neo-imperiale

În primul rând, observăm că atacurile nu s-au oprit după execuţiile de la Chalie Hebdo.

Franţa este sub imperiul terorii, măcinată de atacuri de mai mică amploare, dar terifiante prin felul în care se succed şi prin falia pe care o vădesc. Încă doi oameni împuşcaţi, dar şi o radicalizare a taberei anti-islam. Am văzut un val de atacuri asupra unor moschei. Liderul partidului francez de extremă dreapta, Marine Le Pen, a declarat că "Islamiştii au declarat război Franţei".

Este evidenţă o stare de iritare la adresa islamului, fundamental greşită. Islamismul nu înseamnă terorism, nu este o religie violenţă. De fapt, nici nu există aşa ceva. Violenţele sunt ale celor care se folosesc cinic şi ticălos de religie, de toate religiile. Niciuna nu cultivă ura, nu îndeamnă la crimă. În Coran scrie: "Oricine ucide un suflet inocent este că şi cum ar fi ucis întreagă omenire". În mod real, Jihadul nu e război cu semenii, este un război de purificare interioară.

Câţiva dezaxaţi nu pot fi emblematici pentru o cultură, pentru o religie sau pentru o etnie. Şi dovadă este numărul mare de musulmani care au condamnat cu oroare crimele.

Dar când valul emoţional se ridică, argumentele raţionale se topesc în bulionul umorilor. Şi există riscul unor escaladări extremiste care să se potenţeze reciproc între false tabere cu consecinţe incalculabile dincolo de teritorul Franţei. Aş vrea să cred că această temere se va dovedi neîntemeiată.

Pe de altă parte, remarcăm că atacul de la Charlie, a fost unul total atipic. Atentatele de până acum erau cu bombe, cu pistoale, sticle incendiare. Deci un arsenal, să-i zicem, light, urban. Cred că la asta se gândeau şi autorităţile din Franţa când au institutit măsuri clasice de supraveghere la sediul săptămânalului francez. Atacul a fost însă cu totul aparte, cu armament de război: arme automate şi un lansator de rachete.

Specialiştii care au analizat imaginile cu atacatorii au remarcat imediat faptul că acţiunea lor trăda un antrenamet de război: felul în care foloseau armele, felul în care se plasau în echipa. Nu erau doar antrenaţi, păreau de-a dreptul profesionişti din trupe de elită.

Şi, totuşi, aceşti oameni atât de precişi şi profesionişti să îşi fi uitat actele în maşină? Să le fi plantat pentru a da o identitate certă atacului?

Şi aceiaşi profesionişti se plimbă apoi că bezmeticii prin Franţa, se arată prin benzinării, se duc în nord, se întorc apoi aproape cu zurgălăi spre Parisul înţesat cu forţe de ordine?

Maşina abandonată de ei este plină cu simboluri islamiste şi totuşi atentatul nu este revendicat. ISIL l-a salutat, dar nu şi l-a asumat. Lupi singuratici? Atât de bine antrenaţi şi înarmaţi? Mi-e greu să cred.

Şi, în aceste condiţii, mă întreb dacă nu cumva dincolo de scopul declarat al atacului, adică răzbunarea pentru publicarea unor caricaturi, nu există unul real cu mult mai amplu, cu mult mai perfid, adică declasarea unui război interetnic şi interconfesional în Europa.

Cine ar putea avea interesul? Nu cred că trebuie priviţi cu atenţie doar executanţii atacului, ci şi la cei care ar putea profită de pe urmă lui şi cei care au făcut demult din crearea şi încurajarea unor organizaţii extremiste, cum e şi Jobbik de exemplu, o armă eficientă pe teritoriul inamic.

Cred că trebuie să ne gândim la toţi cei interesaţi să destabilizeze Europa Occidentală şi să ridice în faţă acesteia un pericol mai mare decât cele la care ne gândeam în ultimele luni. Poate chiar unii dintre cei care s-au grăbit să combată atacul de la Paris şi terorismul.

Mă întreb şi eu, dacă se produce un clivaj grav între Europa Occidentală şi lumea arabă, oare cum ar reacţiona preţul petrolului şi cine ar avea masiv de câştigat din ridicarea acestui preţ?

În noiembrie 2014, fostul consilier economic al lui Vladimir Putin, Andrei Ilarionov, (care a demisionat în 2005 acuzând-l pe liderul de la Kremlin că suferă de sindromul Venezuela) declara pentru televiziunea poloneză TV Republika: "ţările şi naţiunile europene nu ar trebui să fie surprinse, dacă, să spunem, la anul, în primăvară, apare o masivă mişcare politică islamistă, o primăvară islamică în Europa, care va destabiliza ţările europene şi va consuma energia şi atenţia liderilor europeni, în timp ce Putin va încerca să-şi ducă la capăt proiectele sale neo-imperiale. (…) să spunem că vor fi anumite mişcări, anumite activităţi chiar în ţările europene, atunci va fi greu să se acorde suficientă atenţie estului Europei."

Nu vreau să creez un scenariu conspiraţionist, dar cred că ar trebui să medităm bine înainte de a acuză o religie, înainte de a îmbrăţişa nişte aparenţe, poate pe anumite paliere cam ostentative.

sursa: ziare.com