În timp ce spațiul mediatic a fost inundat săptămâna trecută de comunicate și „știri” triumfaliste despre aprobarea „Programului Național de Protecție Civilă 2026–2030”, realitatea dură a rămas îngropată la pagina 39 a documentului citat.
Majoritatea instituțiilor de presă au tratat subiectul cu superficialitate și, cum se întâmplă în cele mai dese cazuri, au preluat declarațiile politice despre „reacții mai rapide” și „sisteme moderne”, fără a deschide măcar anexele tehnice care descriu un colaps instituțional de proporții.
Noi am studiat în detaliu cele peste 100 de pagini ale programului cu toate anexele lui și am descoperit o situație de neimaginat: SMURD Republica Moldova se află în stare de moarte clinică. La propriu.
Prăbușirea în cifre
Cifrele prezentate în textul Programului sunt, în viziunea noastră, cea mai bună dovadă a unui management defectuos de stat. Dacă în 2016 echipajele SMURD efectuau 5503 intervenții, în anul 2024 numărul acestora a scăzut la un nivel simbolic: doar 13.
Această reducere de peste 99% reprezintă o recunoaștere oficială a stagnării totale. Este, practic, o încetare a activității unui serviciu care a fost vândut publicului ca fiind „o performanță”, un „proiect european de succes”.
Un paradox cinic pe bani europeni
Evaluând datele din document, constatăm un paradox cinic. Statul a absorbit investiții europene și românești de peste 5 milioane de euro prin proiectele SMURD 1 și SMURD 2, dar a admis cu lejeritate ca serviciul să fie ucis de … birocrația internă.
Iată ce se întâmplă în realitate, departe de ochii presei:
Rugina și degradarea: Autospecialele și echipamentele medicale de ultimă generație din dotarea SMURD stau în garaje și încăperile de serviciu. Neutilizarea lor duce la degradare tehnică prematură.
Exodul competenței: Paramedicii SMURD care au fost instruiți în România pe bani grei, își pierd deprinderile practice pentru că nu mai sunt trimiși la cazuri. În medicină, lipsa practicii este egală cu pierderea calificării.
O bătălie de orgolii: Blocajul nu este unul tehnic, ci unul de autoritate publică între Ministerul Afacerilor Interne (IGSU) și Ministerul Sănătății (CNAMUP). Din cauza Legii 411/1995, paramedicii sunt blocați juridic să acorde ajutor medical pre-spitalicesc, fiind priviți mai degrabă ca niște „intruși” în sistemul medical al Republicii Moldova.
Ruptura de Serviciul 112: izolare deliberată
Un aspect crucial pe care presa l-a ignorat complet este faptul că, după lansarea Serviciului 112, cooperarea dintre SMURD și serviciile de ambulanță a fost practic sistată. Echipajele SMURD nu mai apar în fluxul de alertare. Această „izolare funcțională” înseamnă că, în timp ce cetățeanul așteaptă zeci de minute o ambulanță suprasolicitată, o echipă SMURD dotată cu tot ce trebuie ar putea fi la două străzi distanță, stând degeaba.
Ce „uită” Guvernul să spună în comunicate
Oficialii vorbesc despre „construirea unui sistem organizat”, dar autorii Programului Național de Protecție Civilă 2026–2030 recunosc că în Republica Moldova SMURD nu mai este „funcțional conform scopului pentru care a fost creat”.
Mai mult, există un risc real ca Republica Moldova să fie obligată să returneze fonduri sau să fie sancționată de partenerii internaționali (România și UE) pentru nerespectarea sustenabilității proiectelor transfrontaliere.
O reformă pe hârtie sau în realitate?
Programul Național de Protecție Civilă 2026–2030 propune acum „adoptarea urgentă a unui concept național” în ce privește SMURD. În opinia noastră, acesta este un ultim efort de a salva aparențele înainte ca serviciul să devină total irelevant.
Este inadmisibil ca un stat, care se plânge constant de lipsa resurselor, să aibă la dispoziție o flotă de intervenție în valoare de 5 milioane de euro și să o folosească pentru doar 13 cazuri pe an. Până când legislația (în special Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995) nu va fi modificată pentru a permite un serviciu mixt MAI (IGSU) și Ministerul Sănătății (CNAMUP), SMURD va rămâne doar un logo frumos pe autospeciale care adună praful.
Povestea SMURD în Republica Moldova nu este, în esență, o poveste despre incompetență. Este o poveste despre un tip specific de disfuncție instituțională care apare atunci când mai multe condiții se combină: voință politică slabă, absența mecanismelor de responsabilizare și un spațiu public în care nimeni nu urmărește ce se întâmplă după ce un acord este semnat sau o hotărâre de Guvern este adoptată.
*Toate datele și citatele din acest articol provin exclusiv din Programul Național de Protecție Civilă 2026–2030, document aprobat la 18 martie 2026 prin hotărâre de Guvern, nr. dosar NU-980-MAI-2025. Documentul este public.
/https://gov.md/sites/default/files/media/documents/sedinte-de-guvern/2026-03/NU-980-MAI-2025_0.pdf
Redacția NewsAlert
