Pe de o parte furturile comise de politicieni, pe de altă parte datoriile externe au adus Moldova într-o dependență absolută față de toți cei care i-au împrumutat bani. Tocmai din această cauză e destul de deplasat să facem hore, joc și voie bună de ziua unei independențe false. Fiindcă avem un „prezident” care cu bucurie ne-ar ambala frumos într-o cutie cu hârtie roșie, decorată cu secere și ciocane, legată atent cu panglica de Colorado și ne-ar trimite cu primul avion plocon la Moscova.
Avem un șir nesfârșit de politicieni îmbogățiți de pe urma unei declarate independențe, care nu și-ar dori nici plocon la Moscova legați cu panglica amintită, nici uniți frumușel sub tricolor, nici sub cununa celor douăsprezece stele europene. Pentru că prima situație e cea din care am scăpat și care ne-a adus visul și iluzia independenței, iar România și Europa le-ar lua mâinile de pe ciolanul puterii și – foarte probabil – le-ar pune brățările de oțel ca să-l urmeze pe Vlad Filat în pușcărie.
Din câte ne-a învățat istoria, nu prea există oameni care de bună voie și nesiliți de nimeni să renunțe la putere. Deci lucrurile nu se vor schimba la conducerea țării. Însă ar cam trebui să se schimbe mai jos de conducere, ar cam fi timpul să înceapă și oamenii să trăiască un pic mai bine, să avem – în sfârșit – un motiv adevărat de bucurie, joc, horă și voie bună pe 27 august. Dar de vreme ce oamenii abia trăiesc, cum să ne mai bucurăm?
Deși o mulțime de nebunii s-au petrecut în ultimii ani, de la vânătoarea în Pădurea Domnească la atacurile raider și jaful secolului, nimic nu pare să se schimbe în bine. Ba mai mult, oamenii s-au obișnuit să rabde, să uite, să accepte. Am impresia că dacă politicienii ne-ar lega la ochi și ne-ar lua pământurile, am vocifera o vreme, apoi – liniștiți – ne-am vedea de viață.
Dacă sărăcia lor ar fi comparabilă cu cea a oamenilor simpli, am mai putea sărbători independența. Ne-am gândi că împreună o vom scoate la capăt. Dar câtă vreme avuția țării a trecut doar la cei din clasa politică, cetățeanul simplu are doar motive de furie.
Că Moldova are duioșia ei, cu dealurile line și blânde, cu mici bijuterii ca Cetatea Sorocii sau Orheiul Vechi, că iazurile încă dau pește și colinele struguri pentru vin, că oamenii încă pot fi de treabă – deschiși și prietenoși, nu contestă nimeni. Iar dacă acestei Moldove duioase trebuie să îi spunem la mulți ani, o facem cu încântare.
Dar dacă e vorba să urăm de bine unui stat inventat, în care singura grijă a politicienilor e următorul etaj la vilă și un nou zero la coada depozitului financiar de prin conturi off-shore, atunci cred că ar trebui să regândim poziția noastră față de 27 august și să ne întrebăm despre ce fel de (și a cui) independență este vorba.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
