Moldova e pe cruce din 1812. (Apropo, anul trecut am marcat 200 de ani de la anexarea din 1812, anul acesta ce facem, marcăm evenimentul sau așteptăm anul 2112 – dar dacă până atunci vine peste noi un asteroid mare cât casa șefului Fiscului?). Apoi a mai fost răstignită o dată, pe 28 iunie 1940. Am încercat s-o coborâm de pe cruce în 1991. Parcă am coborât-o, dar în scurt timp ne-am apucat s-o ridicăm din nou pe cruce, s-o crucificăm. A spus-o, dureros de adevărat, regretatul Adrian Păunescu:
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jertfe noi aduce
Şi plânge iarăşi neamul românesc.
Noi n-avem niciun drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Şi n-are ţara dreptul să respire
Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfârşit pământul,
Vin triburi, să ne ia pământ şi fraţi
Şi-n faţa lor abia rostim cuvântul
Şi, prin tăcere, suntem vinovaţi.
Ce cale poate ţara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi nu ştim învierea când va fi!
De câtva timp încoace, o parte a clasei noastre politice (a noastre!?) numai cu asta se și ocupă: adună cuie rusești pentru crucificarea Moldovei.
(Curier)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
