Moldova – prima de la coadă

Noi suntem cei care batem record după record la tot ce înseamnă delăsare, penibil, politică de doi lei. Intrăm în cartea recordurilor cu eșecurile noastre politice.

Guvernul Victor Ponta și-a dat demisia pe 4 noiembrie, anul curent. În mai puțin de o săptămână, președintele României l-a desemnat pe Dacian Cioloș. În mai puțin de o săptămână, Dacian Cioloș și-a prezentat cabinetul de miniștri. Parlamentul României a votat a doua zi. În mai puțin de două săptămâni, România a avut un nou guvern.

Parlamentul Republicii Moldova, mult mai mic decât cel al României, a demis pe 29 octombrie guvernul Valeriu Streleț. Al doilea demis, al treilea din anul 2015. La doar o zi distanță, președintele Moldovei îl desemnează pe Gheorghe Brega. De la desemnarea lui Brega au trecut trei săptămâni fără alte rezultate. Socialiștii plâng după anticipate, liberal-democrații stau îmbufnați cu mândria rănită, comuniștii râd în barbă gândindu-se la revenire, democrații aruncă mâța peste gard, liberalii se roagă de liberal-democrați să vină la negocieri. La aproape un an de la alegerile parlamentare, Moldova e la fel de instabilă, e fără guvern. Dacă votul majoritar a fost proeuropean, guvernul e nicicum.
Să vedem ce s-a întâmplat în țara noastră de-a lungul acestui an, ce schimbări avem: cele din sistemul bancar – care au îndatorat poporul, căderea leului – care e resimțită tot de popor, distrugerea parțială sau totală a reformelor proeuropene, crearea de orășele protestatare (finanțate), alegerile locale care ne-au mai adus câțiva oligarhi în orașe vitale pentru dezvoltarea țării (Bălți și Orhei) și, bineînțeles, concerte cu nemiluita.

Ce vom face mai departe? Nimic. Vom continua în aceeași nesiguranță. Sunt anticipatele o soluție? Nu, nu sunt. Imaginați-vă ce ar însemna acum anticipate. În primul rând o cheltuială enormă din buget, bani aruncați pe fereastră ca să obținem ce? Cei care au votat o direcție proeuropeană vor rămâne cu votul lor. Fiindcă e și un vot antiuniune vamală. Cei care și-au dat votul pentru un partid (crezut) proeuropean, nu au făcut-o convinși că Lupu sau Filat sunt băieții de treabă. A fost un vot de politică externă. Ceea ce înseamnă că în mare parte rezultatul ar fi același.

Dodon crede acum că împreună cu Usatîi ar putea obține suficiente voturi la anticipate pentru un guvern de stânga. Nimic mai fals. El scapă din vedere un aspect important. Voturile obținute de el anul trecut adunate cu cele ale lui Voronin sunt exact voturile obținute de comuniști când Dodon mai era în PCRM. Ei nu au obținut voturi în plus, ci le-au împărțit pe cele vechi. Fiindcă în Moldova oamenii nu mai votează politicienii, ci se orientează geopolitic. Da, Usatîi ar obține multe voturi. Dar vă întreb: cu cine credeți că au votat pe 30 noiembrie cei care îl susțineau pe Usatîi? El a fost scos din cursa electorală pe ultima sută de metri, iar alegătorii lui s-au reorientat. Credeți că spre Ghimpu? Nu, tot spre Dodon și Voronin.

Dacă scindarea PCRM în PCRM și PSRM a dus la scindarea voturilor celor dintâi, intrarea în cursă a lui Usatîi ar duce la același lucru: electoratul de stânga s-ar împărți între cele trei partide. Îmi veți spune că nu e așa. Că stânga crește în credibilitate. Vă spun, am auzit același lucru înainte de 30 noiembrie și rezultatul alegerilor mi-a dat dreptate. Anticipatele ar fi o cheltuială de pomană cel puțin atâta timp cât nu avem altă clasă politică, total nouă. Alte partide, alți lideri. Acesta e singurul scenariu posibil pentru schimbarea la față a Moldovei. Dar de unde să îi iei?

Sunt convinsă că anticipatele ar fi un mers pe loc sau în cerc, cu același rezultat, dar ce ne facem, oameni buni, cu guvernul? Politicienii noștri demonstrează încă o dată că la concursul de strâns melci se vor întoarce cu torba goală și când vor fi întrebați de ce, vor răspunde: „Am văzut mulți melci, dar când să îi prindem, ei, țuști într-un tufiș”.