Programul de la tabără este conceput cât mai interesant și dinamic pentru a mulțumi așteptările oricărui copil. Pe lângă faptul că tabăra are o misiune remarcabilă adunând la un loc copii de diferite naționalități și, respectiv, de culturi deosebite și proprii, ea oferă și o serie de activități distractive și educative. Copiii sunt repartizați în patru detașamente și își încep diminețile la careu, apoi iau dejunul și participă la o oră de comunitate. Începând cu ora 10:00, ei fac cunoștință, în funcție de detașament, cu design-ul contemporan, teatrul din Moldova, Chișinăul vechi, muzica, jocurile și dansurile haiducilor. Apoi iau prânzul, participă la un training legat de toleranță, fac sport și merg la bazin. Seara, după cină, are loc festivalul „La șezătoare” și tradiționala discotecă, iar la ora 23:00 tuturor li se spune „Noapte bună!”.
În tabără pot cunoaște alte culturi și noi prieteni
Sultan Mumtaz este originar din Siria și are 13 ani, iar acum locuiește în Anenii Noi. De trei ani, de când este în Moldova, spune că și-a făcut mulți prieteni și îi pare frumos aici. Limba română a învățat-o în primele trei luni de ședere în Moldova, iar ulterior – la școală, unde are rezultate foarte bune. În timpul liber îi place să joace baschet. La tabără se simte nemaipomenit, căci a reușit să-și facă deja prieteni, iar condițiile sunt bune: „mâncarea este gustoasă, camera este frumoasă”. Impresia despre odihnă și-o exprimă astfel: „Mă simt parcă la mare, numai că nu-i marea”. Băiatul este o fire sociabilă și îi place să cunoască oamenii din alte țări și culturi.
Sultan ține minte și acum prima bombă care a căzut în orașul său, amintire prea grea pentru un copil. „Beam ceai și priveam televizorul și când…bam! ies afară și văd mult fum. Am crezut că a căzut un avion, apoi ne-am uitat la televizor și am aflat că era o bombă”, spune el.
Khan Alvina face parte dintr-o familie mixtă, moldo-hindusă. Are 14 ani și este născută în Moldova. Alvina spune că i-a plăcut în tabără chiar din prima zi. Îi place că este alături de copii din diferite țări și le poate cunoaște cultura, tabăra oferindu-i această posibilitate, după cum spune fata: „aici putem afla cultura lor, obiceiurile lor, limba lor și putem să ne facem prieteni noi”.
Întâlnirea cu Moldova a două copile din Irak și Siria
Alte două tinere pe care le-am întâlnit în zona de odihnă sunt Barakat Alaa și A Ali Yusser, refugiate de 3 ani în Moldova. Alaa are 12 ani și este din Siria, iar Yusser – din Irak și are 11 ani.
Yusser a observat că Moldova este o țară bogată în floră și faună, comparativ cu Dubai, unde locuia înainte șu unde sunt mai multe clădiri și mare aglomerație. Alaa spune că-i sunt interesante obiceiurile din Moldova, care sunt diferite de cele din Siria.
Ajunsă aici, Alaa a locuit inițial în Chișinău, iar mai apoi s-a mutat în Mereni, r-nul Anenii Noi. Spune că îi plăcea mai mult în capitală, deoarece era mai dinamică viața. Îi place matematica, limba română și cea engleză și, în general, să studieze. La tabără, îi plac în special concursurile și este nedumerită de ce acestea se desfășoară în limba rusă. „Aș dori ca ele să fie organizate în limba română. Aici, toate concursurile se petrec în limba rusă”, zice ea, lucru care este nițel surprinzător să-l auzi din partea unui copil venit din Siria, care, printre altele, vorbește foarte bine limba română. Ea mai adaugă zâmbind: „Mie îmi pare că trăiesc în Rusia, nu în Moldova”.
„Uite, m-a mușcat zăpada”
Yusser spune că până a ajunge în Moldova văzuse zăpadă doar în filme și desene animate și nu știa că aceasta este rece sau că se topește. Când a văzut-o în realitate, își imagina că zăpada este „tare ca piatra, doar că albă”.
Alaa spune că atunci când a atins prima dată zăpada, a crezut că a mușcat-o. „Era foarte rece, mâna a devenit roșie. „Uite m-a mușcat zăpada”, i-am zis mamei plângând”, povestește Alaa. Acum, când este iarnă în Moldova, ca să nu se mai repete istoria, ea poartă mănuși.
Yusser a avut o întâlnire interesantă cu mămăliga, despre care nu știa nimic și nu-și imagina ce gust ar putea avea. Prima dată când a văzut-o pe masă, ea a crezut că era o mâncare din cartofi „ciudați”.
Între trecutul din Siria și viitorul din Moldova
În Siria, povestește Alaa, învăța foarte bine și avea multe diplome, își dorea să devină medic, dar din cauza războiului a fost nevoită să lase în urmă ținuturile natale și să o ia de la început în Moldova, într-o limbă necunoscută, printre colegi și profesori noi. S-a descurcat, totuși, destul de bine, având rezultate mari la școală și păstrându-și visul de a deveni medic. „Îmi place să fac ceva complicat, să arăt că eu pot și știu”, se destăinuie Alaa.
Au trecut prin încercări prea grele pentru vârsta lor, dar și-au păstrat o privire optimistă asupra viitorului, o sete de cunoaștere a diverselor culturi și dorința de a lega noi prietenii.
Stela Boico, studentă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
