Moldova sub ocupație informațională: Nostalgie sovietică în rândurile ucrainenilor din Moldova

Se creează impresia că acestea se complac în situația de față, atâta timp cât minoritățile etnice, adică ucrainenii, rușii, găgăuzii, bulgarii și alții, continuă să-și facă studiile în limba rusă și nu în limba lor maternă, iar o mare parte din cei trecuți de vârsta de 40-50 nu știu nici să citească sau să scrie în limba română. Un exemplu elocvent este satul Mândra, raionul Călărași, în care majoritatea populației, 85 la sută, este formată din etnici ucraineni.

În contextul evenimentelor din Ucraina, precum anexarea Crimeii la Federația Rusă, poziția etnicilor ucraineni de pe teritoriul R. Moldova, care constituie 8,5 la sută din populație, este una foarte importantă.

Vizitând satul Mândra, unde datinile ucrainene nu s-au lăsat șterse nici de timp, nici de regimuri represive, am găsit o populație nostalgică după URSS, fiindcă atunci toți aveau de lucru, câmpurile erau prelucrate, și nu arse din cauza lipsei tehnicii necesare. Pe atunci, în sat erau mulți tineri și copii, care plecau în Rusia, poate, doar în vacanță, iar Casa de cultură, o clădire cândva frumoasă, aduna lumea la sărbători și simple șezători. Acum, fiecare a doua casă din satul Mândra este pustie. Fie că tinerii sunt plecați, în cel mai bun caz, la Chișinău, sau, în cel mai rău caz, în Rusia, la muncă, fie că bătrânii singuratici au decedat, iar casele lor au rămas în voia sorții. Astăzi, Casa de cultură, liceul și baia publică nu sunt decât niște construcții care amintesc de veselia de cândva, ultima fiind privatizată de un sătean care-și crește acolo vacile și porcii.

„Doar s-a spus și la televizor…”

A mai rămas Oficiul Poștal, o căsuță modestă, unde am întâlnit, stând la sfat, șapte bătrâne ce au venit să primească pensia. Amintindu-le despre situația din Ucraina, aceste-au zis într-o voce: „Ne e frică de război!”. Bătrânele au fost solidare și cu dorința Crimeii de a intra în componența Federației Ruse. „Uitați-vă ce criză e acum! Oamenii rămân fără loc de muncă. Cei din Crimeea sunt bravo că au ales să se unească cu Rusia. Un pensionar din Moldova, cu pensia de 750 lei, nu va merge în Europa”, spune poștărița, în limba rusă.

Deși le apasă frica de război, femeile sunt ferm convinse că implicarea Federației Ruse în treburile interne ale Ucrainei nu a făcut decât să aplaneze un conflict mai mare. „Doar s-a spus și la televizor, Rusia face bine că-și apără cetățenii”, spune o bătrână ucraineană. „Cei care suferă, de fapt, sunt oamenii de rând. Ce să facă poporul? Să lupte?”, se întreabă pensionara Maria. Poștărița, însă, este sigură că „cei care au pornit acest război sunt niște bandiți care au fost plătiți”. „Niște creștini normali nu ar face una ca asta, ei nu vor război. Noi ne-am întors la sapă de lemn! Stăm acasă și nu avem de lucru. Ce să facem? Să furăm? Nici să furăm nu avem ce, nici de la cine. Suntem săraci”, spune bătrâna, care a tăcut până atunci.

„Așa au zis rușii”

Locuitorii satului Mândra au acces liber la informație, cel puțin așa consideră ei. „Noi avem antene parabolice, avem canaluri rusești și ucrainene. Avem HTB (n. red. – post TV rusesc), avem de toate”, spun femeile. Dacă este vreo diferență dintre informațiile oferite de pe „ambele fronturi” nu au putut spune, însă au încredere mai mare în ceea ce zic posturile Federației. „Păi, așa au zis rușii, că ei vor să fie bine, ei nu vor sfada aceasta, nu vor război”, spune Maria. „La urma urmei, Crimeea a fost odată a Rusiei, acolo toți sunt ruși. Cum n-ar fi, ea trebuie să-și apere poporul”, adaugă poștărița, parcă repetând cuvânt în cuvânt discursurile președintelui Vladimir Putin.

„La noi nimeni nu se uită. Noi nu înțelegem nici limba aceasta moldovenească”, se revoltă femeile. Acestea n-au apucat nici să învețe a citi și a scrise în grafie latină, doar doamna Maria citește pe apucate, fiindcă a învățat la școală limba germană. Copiii, la fel ca în alte localități ale minorităților etnice, învață în limba rusă.

În timp ce femeile dezbăteau aprins despre cât era de bine pe vremea când puteai să-ți cumperi încălțăminte cu zeci de copeici și să țină trei ani, iar acum trebuie să investești milioane ca să-ți construiești o casă, pensionarul moldovean Dumitru și-a arătat speranța ca „să fim lăsați în pace”. „Ianukovici a risipit totul și a fugit, iar Rusia nu face decât mai rău. Nici Uniunea Europeană nu trebuie să se implice. Să lase Ucraina să-și rezolve singură problemele”, spune pensionarul, a cărui opinie nu e susținută de nimeni.

„Noi, fără Rusia, vom muri!”

În drum spre Casa de cultură abandonată am întâlnit doi gospodari de 40-50 ani, Victor, cu o găleată de grăunțe, și Constantin, cu o drujbă mecanică în mână. „Simbolic”, m-am gândit eu. „Război va fi cu siguranță, dar va fi unul civil, frate împotriva la frate. Pe Maidan așa a fost, se împușcau pe la spate”, spune hotărât bărbatul cu drujba. Ambii susțin cu încredere decizia Crimeii și-și doresc din tot sufletul ca R. Moldova să-i urmeze exemplul. „Noi am fost un tot întreg, ar trebui și noi să ne unim cu Rusia. Atunci totul era bine, de ce a trebuit să ne separăm?”, spune Victor, pe care-l liniștește gândul că copiii săi sunt mari și căsătoriți, lucrează la Moscova. „Noi, fără Rusia, vom muri! Gazul de acolo vine, combustibilul, tot de la ei. Iar noi ce avem? Vin, pe care nimeni nu-l cumpără? Europa nu ne dă nimic, România nu ne ajută. Până și românii pleacă peste hotare să muncească”, se indignează Constantin.

Imaginea Federației Ruse de binefăcător este întărită și de povestirile părinților acestora „de pe vremea românilor”. „Românii își băteau joc de noi, ne considerau sclavii lor. Mama îmi povestea cum o loveau cu rigla peste mâini la fiecare greșeală, iar carabinierii își permiteau să-i înjosească în plină stradă”, își amintește pensionarul Victor. Problema limbii de stat nici nu se pune în discuție. „Chiar la știri se explica că până și Ștefan cel Mare vorbea limba moldovenească. Atunci de ce ar trebui să vorbim limba română?”, explică acesta, în timp ce din camera vecină se aude genericul știrilor de la Pervîi Canal (ORT). În același timp, Tatiana, soția acestuia, spune că uneori îi este frică să spună ce crede. „Niciodată nu știi ce se poate întâmpla. Eu vreau pace, vreau copiii să trăiască bine, să am de lucru. Însă, dacă sincer, eu vreau unire cu Rusia. Înainte lumea putea merge liber acolo, avea unde lucra”, explică femeia.

Deși, goliciunea satului și atmosfera prorusă a creat impresia că în s. Mândra URSS s-a destrămat doar pe hârtie, m-a bucurat un lucru. Am fost întrebată, la rândul meu, ce cred despre evenimentele din Ucraina. Am fost ascultată și am văzut în ochii lor cum se nășteau dubii. „Dacă știți că în Rusia nu e totul atât de bine, nu vă miră că la știri nu se vorbește despre proteste împotriva guvernului rus? Nu credeți că vi se arată doar ce vreți să vedeți?”