De mai mulți ani, grupuri formate inclusiv din cetățeni ai Republicii Moldova ajung să ocupe clădiri abandonate din Bruxelles și din localitățile din apropierea capitalei belgiene. În unele cazuri este vorba despre zeci de persoane, iar în altele numărul ocupanților ajunge la câteva sute.
Printre imobilele ocupate s-au numărat foste sedii diplomatice, clădiri utilizate anterior de Comisia Europeană, spații de birouri și depozite. După evacuări, unele grupuri au reapărut în alte clădiri, uneori la doar câteva săptămâni sau luni distanță.
Unul dintre primele cazuri de amploare a fost înregistrat în 2022, când aproximativ 50 de moldoveni s-au instalat în clădiri abandonate din Vilvoorde, lângă Bruxelles. Printre ei se aflau copii, bebeluși și o femeie însărcinată.
În același an, alte grupuri din Republica Moldova, Ucraina și Belarus au ocupat un fost depozit, un hotel neterminat și alte imobile. Într-unul dintre cazuri, peste 350 de persoane, dintre care circa 100 de copii, au stat timp de câteva săptămâni într-o clădire din Sint-Stevens-Woluwe.
Situațiile au continuat și în anii următori. La începutul lui 2023, între 300 și 400 de persoane s-au instalat într-o clădire de birouri din Woluwe-Saint-Lambert. Autoritățile au încercat să identifice soluții de cazare, însă în mai multe cazuri ocupanții au refuzat variantele propuse pentru că nu doreau să fie separați.
Un alt caz important a vizat fostul Consulat al Chinei din Auderghem, unde s-au instalat aproximativ 100-120 de persoane, majoritatea cetățeni moldoveni. Clădirea a fost ulterior declarată insalubră și periculoasă, iar după izbucnirea unui incendiu, ocupanții au fost evacuați la începutul anului 2024.
Ulterior, mai multe grupuri au ajuns în clădiri din Schaarbeek, Auderghem și alte zone din Bruxelles. Într-un caz, aproximativ 50 de moldoveni, inclusiv copii, s-au instalat într-un imobil aflat în proprietatea unei instituții de învățământ.
În 2025, circa 80 de moldoveni și câțiva ucraineni au fost evacuați dintr-o fostă clădire a Comisiei Europene. Printre aceștia se aflau aproximativ 30 de copii. Oamenilor le-au fost propuse șase variante de relocare, însă toate au fost refuzate.
Tot în 2025, 170 de moldoveni au ocupat o clădire de birouri din Sint-Stevens-Woluwe. După evacuare au fost constatate deteriorări în interiorul și exteriorul imobilului.
Într-un alt caz, cel puțin 150 de persoane, în principal din Republica Moldova, s-au instalat într-o clădire din Evere, utilizată anterior de serviciile de traducere ale Comisiei Europene. Poliția estima că numărul ocupanților putea ajunge până la 250-300 de persoane.
În primăvara anului 2026, aproximativ 160 de persoane de origine moldovenească și română au ocupat un imobil din Anderlecht. După o decizie a instanței privind evacuarea, grupul a părăsit clădirea de bunăvoie.
Cel mai recent caz a fost înregistrat în vara lui 2026, când 13 cetățeni moldoveni aflați ilegal în Belgia au fost identificați într-o clădire abandonată din Grimbergen. Aceștia le-ar fi spus autorităților că alte aproximativ 200 de persoane urmau să ajungă în același loc.
Autoritățile belgiene au semnalat în ultimii ani și o creștere a numărului cererilor de azil depuse de cetățenii Republicii Moldova. Aproximativ 1.000 de moldoveni ar solicita anual protecție în Belgia, însă Republica Moldova este considerată o țară sigură de origine, iar șansele de obținere a azilului sunt reduse.
Ministerul Afacerilor Externe de la Chișinău cunoaște despre mai multe asemenea cazuri. În perioada 2022-2024 au fost înregistrate 986 de cereri de protecție internațională depuse de persoane originare din Republica Moldova, toate fiind respinse.
Autoritățile de la Chișinău le recomandă cetățenilor să respecte legislația belgiană și să evite acțiunile care le-ar putea aduce consecințe juridice.
Directorul Centrului de Etnologie, Ion Duminica, explică fenomenul inclusiv prin vulnerabilitatea socială a unor membri ai comunității rome care migrează în statele europene.
În opinia sa, refuzul unor variante de cazare care ar presupune separarea grupurilor poate fi explicat prin importanța familiei extinse și prin dorința membrilor acesteia de a rămâne împreună.
