Evenimentul a fost organizat de Institutul privind străinătatea rusă, printre participanţi regăsindu-se reprezentanţi ai Dumei de Stat, ai Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse, ai Universităţii de Stat din Moscova, Institutului de Cercetări Strategice al Rusiei etc. Transnistria şi-a delegat la această conferinţă pretinsul viceministru de Externe, Vitalie Ignatiev.

Şi-au găsit petecele…

Chiar dacă nu au invitat nici un oficial din R. Moldova, precum nici un istoric autentic, organizatorii au avut grijă să aibă printre vorbitori doi dintre oamenii de curte ai Kremlinului care prestează servicii la Chişinău, pentru a gira mascarada politică.

Sergiu Nazaria, conferenţiar la Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Moldova, şi Emil Ciobu, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative, sunt cei care au „reprezentat” R. Moldova la acest simulacru ştiinţific, care developează nu doar înverşunarea, dar şi fobiile imperiale vizavi de regiunea separatistă.

Cei doi nu numai că s-au alăturat vocilor care slăvesc, în acelaşi registru propagandistic sovietic, „eroismul” militarilor ruşi care tensionează populaţia civilă din zona graniţei artificiale din interiorul R. Moldova, dar au şi avut poziţii care contrazic flagrant interesele acestei ţări.
Punctul de vedere al pseudoviceministrului de externe separatist nu aduce nicio surpriză în planul declaraţiilor autorităţilor din stânga Nistrului, Ignatiev afirmând că toate încercările de a schimba formatul operaţiunii de pacificare de pe Nistru nu sunt actuale şi categoric inacceptabile pentru Transnistria. Totodată, el a declarat că actuala misiune de pacificare are nevoie de o consolidare şi susţinere din partea tuturor actorilor implicaţi în procesul de reglementare a conflictului transnistrean.

Cioburi de românofobie

Mult mai virulent a fost „moldoveanul” Emil Ciobu, care a adus în discuţie rolul României în procesul de formare a discursului politic din RM. Fostul şef al aparatului prezidenţial în timpul mandatului lui Vladimir Voronin susţine faptul că majoritatea politicienilor, experţilor şi mass-media din Moldova sunt finanţaţi de către Bucureşti, fapt ce duce la promovarea intensă a mesajelor unioniste şi negării identităţii moldoveneşti. În acelaşi timp, el menţionează că majoritatea populaţiei din Moldova are simpatii faţă de Rusia, lucru ce trebuie să încurajeze autorităţile de la Moscova să se implice mai activ în regiune.

Pentru a fi şi mai pe sufletul auditoriului, el cere ruşilor nu doar să rămână pe poziţiile din RM, dar şi să îşi întărească influenţa în regiune. Cum? Desigur, aşa cum vrea Vladimir Putin: „Eu cred că, în primul rând, trebuie să lucrăm cu societatea. Să adoptăm o diplomaţie umană. Trebuie să folosim forţa delicată (soft-power), aşa cum spune preşedintele Putin. Rusia trebuie să-şi întărească prezenţa şi influenţa în zonă”, a conchis Ciobu.

Ceva mai calm decât colegul său de călătorie spre Moscova, Sergiu Nazaria s-a limitat la a oferi soluţii Moscovei pentru a ieşi cu maximum de profit din rezolvarea crizei transnistrene. „Există două soluţii, fie Transnistria este recunoscută şi ulterior poate intra în componenţa Rusiei, fie găsim un limbaj comun şi reintegrăm Transnistria în Moldova. Atâta timp cât în structurile guvernamentale sunt forţe care vor să bage Moldova în România, nu putem vorbi despre reintegrarea Transnistriei. Nici românizatorii nu vor reîntregirea teritorială a Moldovei, pentru că, ulterior, ar fi imposibilă unirea cu România. Pentru a opri acest proces trebuie să susţinem apropierea relaţiilor cu Rusia, atât din punct de vedere spiritual, cât şi sprijinirea eforturilor umanitare”, consideră controversatul istoric, care îşi încheie pledoaria în registru de cerşetor cu mâna întinsă către Moscova: „Dacă ambele maluri ar primi ajutoare umanitare din partea Rusiei, ar câştiga ambele părţi”.

Cine sunt cei doi?

Cei doi pseudocercetători sunt cunoscuţi pentru poziţiile lor românofobe, ceea ce explică raţionamentul invitaţiei organizatorilor evenimentului.

Emil Ciobu este fost ambasador al R. Moldova la Bucureşti şi şef al aparatului prezidenţial în timpul mandatului lui Vladimir Voronin, în vreme ce Sergiu Nazaria este singurul membru activ al unei fantomatice organizaţii a politologilor şi istoricilor, botezată, culmea ironiei, „Pro Moldova”. Ambii sunt plătiţi pentru posturi în instituţii de învăţământ ale statului, deşi nu e greu să ne imaginăm ce fel de principii sădesc aceştia în minţile tinerilor studenţi de la Facultatea de Relaţii Externe a USM, respectiv de la Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale al Moldovei.

În ceea ce îl priveşte pe Ciobu, acesta s-a prezentat la Moscova ca şi colaborator al Academiei de Administrare Publică de pe lângă preşedintele Republicii Moldova, al cărei angajat nu mai este.

O serie de întrebări persistă după ce acest incident pune din nou R. Moldova în lumina de „sat fără câini”, în care orice impostor se poate erija în reprezentant al ţării pentru a putea arunca cu noroi peste suferinţele şi demnitatea cetăţenilor statului:

1. Cine le-a permis celor doi să reprezinte RM la Moscova? Academia l-a delegat pe dl Ciobu să meargă acolo?
2. Dacă nu mai lucrează la Academie, de ce şi-a păstrat titulatura acest Emil Ciobu?
3. Care este misiunea Institutului de Stat pentru Relaţii Internaţionale dacă adăposteşte un om ca Nazaria, care promovează idei strict proruseşti? 

Viziunile Rusiei, coşmarul Moldovei…

Iată şi câteva dintre tezele vehiculate la masa rotundă, care arată viziunile ruseşti asupra situaţiei de astăzi din Transnistria, ca o dovadă a nivelului „academic” la care s-au prezentat vorbitorii:

Nikolai Fomin, viceministrul Afacerilor Externe: „Are loc o discreditare a pacificatorilor ruşi, este criticat rolul Rusiei în reglementarea conflictului. Documentul semnat în 1992 demonstrează o eficiență deosebită a politicii externe ruse”.

Directorul Institutului Diasporei Ruse, Serghei Panteleev, a declarat că după luptele sângeroase din Bender „o garanţie a menţinerii păcii şi stabilităţii în Transnistria este prezenţa pacificatorilor ruşi”.

Ilia Galinskii, politolog transnistrean: „Principala problemă a Occidentului nu este conflictul dintre Transnistria şi Moldova, ci prezenţa forţelor armate ruseşti pe teritoriul RMN. Toată strategia Vestului constă în adormirea atenţiei Rusiei şi oferirea unei noi reglementări care ar fi bine primită de elitele transnistrene pro-europene. Scopul lor este eliminarea Rusiei din Transnistria, integrarea Moldovei în UE, dar, atâta timp cât pe Nistru se află pacificatori ruşi, Occidentul nu va putea face nimic, deoarece transnistrenii nu vor accepta niciodată înlocuirea ruşilor”.

Vasili Kashirin, Institutul Rus de cercetări strategice: „Răspunsul Rusiei din 1992 a fost legal, operaţiunea a început pe un teritoriu care cu un an în urmă era pe teritoriul unui stat comun, iar transnistrenii i-au primit pe pacificatori ca pe concetăţeni. Este vital ca misiunea pacificatoare rusă din Transnistria să nu fie schimbată”.

Vitalie Juravleav, expert al Institutului Diasporei Ruse: „Scopul OSCE este ca prezenţa militară rusă din Transnistria să fie schimbată. Reamintesc că în acest moment acolo locuiesc cetăţeni ruşi”.

Mihai Sinişin, lider de ONG: „Trebuie să lucrăm cu elita politică din Moldova, inclusiv pentru a crea o imagine pozitivă imperiilor țarist și sovietic.”

Bogdan Bespalko, preşedintele organizației Federația național-cultural autonomă „Ucrainenii Rusiei” : „În acest moment, scopul principal este integrarea Rusiei, Ucrainei, Belarusiei, Transnistriei într-un spaţiu comun est-slav”.