Nu pun la îndoială intenţia sinceră a noilor autorităţi de a penetra cortina de civilizaţie care desparte R. Moldova de UE, nu neg unele realizări înregistrate în această lupta istorică istovitoare pentru cucerirea Bruxellesului. Ceva, totuşi, mă pune pe gânduri. Integrarea europeană e prezentată drept un panaceu, o pastilă miraculoasă – ai înghiţit-o şi te-ai făcut sănătos tun, adică intrăm în UE şi toate problemele noastre au dispărut, UE este un paradis, un tărâm al desfătărilor. Am impresia că voluntar sau nu populaţiei i se cultivă o percepţie falsă, idilică despre UE. Mă tem că adevăratele noastre probleme ar începe dacă am fi acceptaţi în UE, aşa cum suntem noi acum. Astăzi, noi, moldovenii, nu suntem pregătiţi nici pentru unirea cu România, nici pentru intrarea în UE; avem prea multe teme de acasă nefăcute. Astfel, în loc ca populaţia să fie pregătită (informată) despre ce e UE şi cu ce se mănâncă această Uniune, ei i se induce opinia falsă şi periculoasă că UE ar fi un fel de sânul lui Avram, un paradis unde curg râuri de lapte şi miere, unde există drumuri bune, salarii mari, pensii grase, asistenţă medicală performantă şi ieftină – şi toate acestea vin de la sine, fără prea multe eforturi…Cetăţenilor nu li se spune clar şi tranşant că integrarea europeană e în primul rând o problemă internă, şi abia în al doilea rând una externă, că această problemă internă se numeşte modernizarea din temelii a R. Moldova, că o Moldovă cu viziuni de stânga şi nostalgii imperiale sovietice, cu sate şi oraşe pline cu căpăţânile de bronz ale lui Lenin şi cu monumente ale „comsomoliştilor eroi” la fiecare colţ de stradă, cu o populaţie care n-are cultul muncii şi al performanţelor ş.a.m.d. nu va fi niciodată acceptată în UE.
Acest trist adevăr e confirmat de experienţa României în UE. Vă recomand să citiţi materialul alăturat, reluat din „Adevărul” de sâmbătă, semnat de scriitorul Florin Iaru. România e deja de trei ani membră a UE, dar marile ei probleme nu au dispărut, ci o urmăresc şi în UE, ca un blestem. Pe de altă parte, exemplul Greciei confirmă un alt adevăr, şocant pentru unii: şi o ţară membră a UE şi NATO se poate „duce la fund”. În privinţa grecilor (cu aluzii şi la români, vezi mai jos) s-a găsit şi explicaţia – sunt nişte lenoşi şi parazitează pe uriaşele fluxuri financiare venite din partea UE. Tabloidul german „Bild” l-a întâmpinat la Berlin pe 6 martie a.c. pe premierul grec cu următoarea scrisoare deschisă din care răzbătea exasperarea nemţilor faţă de indolenţa (lenea) grecilor: „Dacă citiţi această scrisoare, înseamnă ca sunteţi într-o ţară diferită de a dvs. Sunteţi în Germania. Aici, oamenii lucrează pană la 67 de ani, şi nu au al 14-lea salariu pentru funcţionarii publici. Aici, nimeni nu trebuie sa plătească 1000 de euro mită pentru a obţine un pat în spital. Benzinăriile noastre au case de marcat, şoferii de taxi taie chitanţa iar fermierii nu păcălesc Uniunea Europeană pentru a obţine subvenţii de milioane cu plantaţii de măslini care nu există. Germania are şi ea datorii mari, dar le putem duce. Asta pentru că ne trezim devreme şi muncim toată ziua. Dorim să fim prietenii grecilor. Din acest motiv, după aderarea la euro, Germania a dat ţării voastre 50 mlrd. de euro".
În legătură cu aceasta, un jurnalist de la Bucureşti scria (pe HotNews.ro) acum câteva săptămâni următoarele: Dacă am fi „Bild”, scrisoarea către delegaţia FMI, încă la Bucureşti, ar suna cam aşa: „Dacă citiţi această scrisoare, înseamnă că n-aţi plecat încă din România. Ca să ieşim din criză, aţi dat ţării noastre 20 miliarde de euro. Noi v-am păcălit cu statistici falsificate, cu surse la buget inexistente sau nerealiste, n-am redus cheltuielile publice şi nici n-am concediat pe nimeni. Aici, cei 1.400.000 de bugetari muncesc câteva ore pe zi, patru zile din săptămână, vinerea e zi scurtă iar lunea nici iarba nu creşte. Aici, oamenii mor în spitale cu şpagă cu tot, iar din cei 6 milioane de pensionari, câteva sute de mii au în jur de 40 de ani. Ceva case de marcat avem, chitanţe la fel, dar banii nu prea ajung în buget, iar cei care ajung sunt repede furaţi. Dacă veţi creşte taxele sau cota unică, tot degeaba. Banii se vor scurge ca apa în nisip. Asta pentru că mulţi dintre noi se trezesc la prânz şi muncesc câteva ore. Dorim să fim prietenii FMI şi UE, dar dacă ne puneţi la muncă iese tămbălău, ca în Grecia".
Observaţi ce similitudini uimitoare! Dacă ar fi ca noi, moldovenii, să scriem o asemenea scrisoare, am lua-o ca bază pe cea a fraţilor noştri în care am schimba doar cifrele (sumele) şi la care am mai adăuga câteva lucruri ce ţin de… specificul nostru naţional moldovenesc: că suntem ţara cu cele mai multe sărbători, că pe unele le prăznuim de două ori (pe vechi şi pe nou), că pe vreme de criză cumplită continuăm să petrecem cu mesele pline, că facem curat în ogradă şi aruncăm gunoiul în drum ş.a.m.d. Într-un cuvânt, avem şi noi, moldovenii, problemele noastre şi „dacă ne puneţi la muncă iese tămbălău, ca în Grecia”…
… Puţini moldoveni ştiu ce înseamnă UE, ce reguli de joc există acolo. Zilele Europei, marcate la Chişinău (doar la Chişinău) sâmbătă, 15 mai, cu atâta pompă au fost, totuşi, o sărbătoare a conducerii republicii, nu şi a moldovenilor de la Naslavcea până la Giurgiuleşti care şi-au consumat ziua de sâmbătă în mod obişnuit: unii cu sapa pe dealul mare, alţii cu paharul prin baruri. Şi nicio zvâcnire de inimă pe tema integrării europene. În general, aţi auzit vreodată pe vreun moldovean care să zică, fraţilor, hai să lucrăm mai mult şi mai bine, dacă dorim să intrăm în UE!? Dacă da, daţi-mi adresa, telefonul acestuia, vreau şi eu să văd cum arată…
Sunt un eurosceptic… plin de optimism. Recunosc, actualul guvern a mişcat carul din loc, încearcă să ne convingă că pentru el integrarea europeană nu e o lozincă demagogică şi populistă. Şi totuşi…, deocamdată, integrarea europeană e o preocupare doar a guvernului, nu şi a poporului. Şi guvernul acesta, aşa cum e şi cât este el de proeuropean, are păcatele lui. Personal nu cred în izbânda unui guvern care conduce cu ochii pe sondaje şi cu urechile ciulite la ce strigă Laguta. Un guvern de centru-dreapta, cum e actualul, ar trebui să fie preocupat de reforme structurale adânci, care ar face economia să funcţioneze şi să producă bani mulţi, ca să ajungă la toţi, dar nu de (re)distribuirea cu ţârâita a puţinilor bani către pensionari şi bugetari. Un guvern proeuropean trebuie să pună capăt corupţiei generalizate, să promoveze cadre noi, europene, la toate nivelurile, să informeze populaţia despre ce este UE, să reformeze instituţiile statului şi să renunţe la funcţionarii educaţi în duhul fostului regim al lui Voronin (apropo, Dumitru Pulbere, preşedintele Curţii Constituţionale, a întors înapoi ceasul pe care i l-a făcut cadou ex-preşedintele V. Voronin?)…
…Ţarul Rusiei, Petru cel Mare, ca să-i europenizeze pe boieri, le tundea bărbile. Nu sugerez nimic, dar sunt convins că moldovenii, fără cultură şi cultul muncii, nu au ce căuta în UE. Nu de alta, dar să nu iasă vreun tămbălău, ca în Grecia.
