Moldoveniştii comit un act de trădare negând principiile şi prevederile ”Declaraţiei de Independenţă”?

Provocările moldoveniştilor sunt extrem de periculoase, respectiv folosirea în societate a "limbii interetnice", respectiv limba rusă în locul limbii române; cererea de expulzare a "trădătorilor" care nu recunosc limba moldovenească, conform Constituţiei (din 1994) şi, mai nou, renunţarea la cererile de condamnare a pactului hitleristo-sovietic, Ribbentrop-Molotov, deoarece ar fi caduc prin atacarea URSS.

Un Pact devine caduc atunci când dispar şi prevederile şi urmările lui. Poate că atacul asupra URSS îl face caduc pentru URSS, dar nu pentru România sau Polonia care suferă şi astăzi urmările lui prin ciopârţirea ţărilor respective.

Pentru a fi cu adevarat caduc, dispariţia URSS ar trebui să readucă graniţele României în limitele de dinainte de ocupaţia sovietică.

Motivul pentru care rusofilii se opun condamnării pactului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin) este acela că ar trebui condamnate şi actele regimului sovietic care au decurs din acest tratat.

Lipsa condamnării actelor URSS permite Kremlinului să-şi justifice "zonele de influenţă" în fostele ţări cotropite (vezi trupele ruse din statul "independent şi suveran" moldovenist de peste Prut) ca fiind o stare naturală şi un drept istoric.

Sigur că ameninţarea cu expulzarea celor care-şi revendică identitatea românească este o prostie, dar grav este că încep să fie stigmatizaţi ca trădători cei care-şi susţin rădăcinile româneşti şi refuză să-şi renege limba română.

Toată această isterie anti-românească se datorează actualei guvernări de la Chişinău care prin lichidarea, poate inconştientă, a obiectului de studiu "Istoria Românilor" a aprins fitilul bombei etnice din societatea alienată basarabeană.

Şi este foarte grav că această măsură este în perfectă consonanţă cu politica profund anti-românească a guvernării anterioare comunisto-rusofile a lui Voronin.

Aşa cum partidul lui Iurie Roşca a renunţat la idealul naţional românesc pentru o unire de conjunctură cu acelaşi partid anti-românesc al lui Voronin, la fel şi partidul lui Filat alunecă pe panta anti-românismului prin cochetarea cu forţele ostile românismului.

Dar, vorbind de incriminarea de "trădare" pentru cei care insistă în identificarea limbii romăne ca limbă a societăţii basarabene, aş dori să atrag atenţia că adevăraţii trădători sunt tocmai cei care acuză.

Iata ce putem citi în Declaraţia de Independenţă prin care Basarabia s-a desprins, datorită "trădătorilor" de astăzi, din ghiarele imperiului sovietic:

LUÂND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nula ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională "Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia" prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încâlcind chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 "Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale", iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească", acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărârile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

Acest document dă legitimitate actului de separare de URSS. Negându-l, moldoveniştii neagă legitimitatea independenţei şi implicit crearea statului. Deci, aceşti moldovenişti comit un act de trădare negând principiile şi prevederile actului FUNDAMENTAL al independenţei, baza primei Constituţii care a stipulat identitatea românească a populaţiei basarabene.

Extrapolând, se poate spune că sunt acte de trădare, toate actele care contravin documentului prin care eroii Basarabiei au declarat eliberarea teritoriului de sub cizma cotropitorului sovietic şi au definit identitatea populaţiei.

Acesta să fie şi motivul pentru care la mişcarea din Aprilie s-a dat foc originalului Declaraţiei de Independenţă?
Oare partidele de la Chişinău care se autodefinesc pro-româneşti nu au sesizat faptul că prin încălcarea spiritului şi principiilor Declaraţiei de Independenţă se comite un adevărat act de trădare?

Poate n-ar fi târziu, ca organizaţiile şi partidele care cu adevărat cred în destinul românesc al Basarabiei să studieze posibilitatea intentării unui proces pentru revenirea la normalitatea prevăzută în acest document capital.

Mircea Popescu
Sursa: "Diaspora şi Reîntregirea"