Moscova a mizat mai mult pe Dodon decât pe Smirnov

Păcat, căci evenimentele de acolo sunt strâns legate cu cele din viaţa politică de la Chişinău. Mai mult, sforile de care sunt ţinute păpuşile politice din regiunea geopolitică de la Nistru se află pe degetele aceluiaşi păpuşar. Ca în toate cazurile când este vorba de soarta noastră, el se află la Moscova. Pentru a întoarce R. Moldova de pe calea europeană şi a o readuce completamente în spaţiul de interese ruseşti, face acum trucuri prin care ne ameţeşte, ca să nu mai înţelegem ce se întâmplă. Ultimele scenete în acest spectacol au fost scoase la rampă recent, cu încercarea de a „omogeniza” cele două maluri ale Nistrului. La Chişinău, pentru a-l trece în umbră pe încruntatul Voronin, păpuşarul a încercat să facă „viraje moldoveniste” cu Igor Dodon şi cu „Zina-carabina”, iar la Tiraspol, pentru a-l îndepărta pe Smirnov, i-a scos la „prezidenţiale” pe Anatoli Kaminski, Evgheni Şevciuk, Oleg Horzan şi alţi rusofili care se arată mai moderaţi decât sprâncenatul separatist. Între timp, la Chişinău, chiar cu mâinile colegilor de alianţă, este împins în culise Mihai Ghimpu, liderul unui partid de pe extrema dreaptă.

Eu sunt convins că Voronin ştia de mult şi a acceptat fuga „grupului Dodon” din PCRM, transformată în show pentru a induce în eroare partea proeuropeană a societăţii moldoveneşti. Dacă Dodon reuşea alegerea „Zinei-carabina” în funcţia de şef al statului, regizorul acestui spectacol s-ar fi mulţumit cu reuşitele sale în dreapta Nistrului. Dar uite că nu s-a întâmplat, deocamdată. A dat-o în bară şi în stânga Nistrului, unde Smirnov s-a încăpăţânat şi, totuşi, şi-a înaintat candidatura la „prezidenţialele” din autoproclamata republică. Mai mulţi politicieni şi analişti din Rusia s-au declarat împotriva lui, anunţând că Moscova susţine candidatura lui Kaminski în actualele alegeri din republica separatistă. Între timp, la Moscova i-a fost deschis un dosar penal feciorului lui Smirnov, învinuit de delapidare a banilor daţi de Rusia ca ajutor pentru Transnistria. Mass-media ruse au început să spună şi nişte adevăruri despre realitatea transnistreană, dar nu cu compasiune faţă de puterea de la Chişinău, ci pentru a-l neutraliza pe Smirnov. La Moscova, organe de forţă au percheziţionat reprezentanţa oficială a autoproclamatei republici în Federaţia Rusă, iar ieri, la Aeroportul Şeremetievo, au fost reţinuţi de poliţia rusă secretarul CEC, B. Melnik, şi viceninistrul de externe de la Tiraspol, K. Simonenko.

Dar să nu credeţi că Moscova şi-a schimbat atitudinea faţă de regimul de la Tiraspol. Ea a încercat un prim pas de „omogenizare” a situaţiei pe cele două maluri ale Nistrului, urmărindu-se o posibilă reunificare a R. Moldova şi readucerea ei în spaţiul de interese ruseşti. Toţi ceilalţi candidaţi la „prezidenţiale” în Transnistria sunt poate mai antiromâni decât Smirnov, dar nu au printre moldoveni o imagine de călău. Bunăoară, unul dintre cei mai neînsemnaţi, Dmitri Soin, maior KGB, liderul mişcării „Prorîv”, este gata să ia Moldova într-un ţuhal şi s-o ducă în Siberia… Azi, Rusia mizează pe aceştia, dar Smirnov nu vrea să cedeze, a mobilizat toate structurile statului, inclusiv cele de forţă, şi toate organizaţiile obşteşti ca să-i anihileze pe contracandidaţii săi.

În spectacolul cu „prezidenţialele”, Moscova n-a reuşit încă să-şi atingă scopul nici la Chişinău, nici la Tiraspol, ca prim pas spre transnistrizarea R. Moldova. Liderii noştri politici ar trebui să fie foarte atenţi: această nereuşită ar putea provoca o diversiune la Nistru.