După cum spunea chiar Domnia Sa, el a fost „întâi și întâi român, apoi jurnalist”. Iar acest citat ar trebui să fie crezul tuturor oamenilor din presa de limbă română a R. Moldova. Poți face jurnalism, neavând studii în domeniu, însă nu poți fi jurnalist fără a împărtăși valorile naționale. Și papagalii vorbesc, dar nu fac decât să repete ceea ce au spus alții.
Lecția de curaj și exemplul de verticalitate l-au făcut pe Constantin Tănase unul dintre cei mai apreciați și îndrăgiți publiciști de la Chișinău. Articolele sale vor rămâne mereu actuale, pentru că au fost scrise cu pasiune și talent. El nu a aparținut timpului în care trăise, însă ziarul TIMPUL, pe care l-a fondat, ne aparține nouă, tuturor cititorilor săi.
Oamenii lasă drept moștenire case, loturi de pământ, bijuterii sau tablouri valoroase, dar moștenirea lui Constantin Tănase este, întâi de toate, una spirituală. Ne-a lăsat ceea ce are mai de preț un intelectual – CUVÂNTUL său. Rostit, dar mai cu seamă scris, cuvântul lui Constantin Tănase are vervă și este peren. Fie că ne bucură, fie că ne întristează, rândurile notate de el ajung direct la inimă, pentru că el nu scria cu penița, ci cu multă dragoste.
Sunt mândru că am crescut cu editorialele sale. Știu că maestrul Tănase ne veghează din ceruri și ne îndrumă să nu renunțăm la idealul unității naționale. În pofida tuturor vicisitudinilor, a criticilor de serviciu și a răuvoitorilor, ţine de datoria noastră să păstrăm moștenirea lui Constantin Tănase și să desăvârșim opera pe care el a început-o.
Dumnezeu să-l odihnească!
