De fiecare dată când urc în transport spre serviciu sau merg acasă să-mi vizitez părinţii, mi-e teamă că aş putea să nu mai ajung…
Cine va răspunde, dacă sora mea, fiica sau băiatul sunt spulberaţi pe şosea? Şi chiar dacă vinovatul va încasa zeci de ani de închisoare, nicio pedeapsă nu îi mai întoarce înapoi pe cei morţi. Carnagiul de pe şosea ar trebui să le provoace cel puţin coşmaruri încă multora. Dovadă şi accidentul de marţi de la Bulboaca…
Recent, mă întorceam la Chişinău cu nişte amici, toţi participanţi la un eveniment. Şoferul, mai tânăr decât mine, la volanul unui BMW, gonea cu peste 120 km pe oră. Imaginea din faţa ochilor mă cutremura: mă gândeam că la următoarea ieşire pe contrasens la sigur ne vom tampona de unul care ne vine în întâmpinare… Ca să se simtă pe deplin rege pe şosea, a scos la iveală şi piesa de rezistenţă – un girofar.
Restul şoferilor îi cedau drumul la văzul luminii roşii, crezând pe bună dreptate că e vreun poliţist care se grăbeşte la o misiune. Iar în acest timp, în maşină se făcea mare haz de „proştii” care îi dădeau liber la trecere. Girofarul îl luase de la o rudă, care era poliţist – mi-a spus când am încercat să aflu de unde a făcut rost de el şi ce pedeapsă va primi dacă va fi prins… A râs – cine să-l oprească, cu asemenea rude?!
Mie râsul lui îmi suna ca o ameninţare sinistră. Şi dacă girofarurile nu s-ar vinde ca o acadea la un colţ de stradă, dacă pentru deţinerea lor ilegală s-ar plăti amenzi de să-ţi facă creierii mai roşii decât girofarul, la fel ca şi pentru depăşirea vitezei, ca să-ţi fie frică pentru toată viaţa de cifra 120; dacă n-ar mai pune „un cuvânt bun” naşul sau cumătrul, poliţist sau judecător – s-ar mai fi întâmplat oare toate acestea?
De nenumărate ori, maşina familiei noastre era cât pe ce să fie lovită pe drumurile din Chişinău, din cauza şoferilor de microbuze sau ale unor bolizi scumpi, care ies pe contrasens, merg la roşu sau fac depăşiri fără să se asigure. Şi nu există copil în această minusculă ţară care să nu ştie cum scapă de pedeapsă asemenea cretini la volan, cum se dau permise, cum judecătorii clasează anumite dosare…
În una din zile, într-un asemenea drum spre Chişinău, părinţii mei au cules un poliţist care îngheţa pe marginea drumului pe la ora şase dimineaţa. Ni s-a făcut milă şi l-am luat în maşină, chiar dacă, după aprilie 2009, numai imaginea lor îmi provoacă nelinişte amestecată cu repulsie. Deşi a văzut că toţi aveam cuplate centurile de siguranţă, pasagerul nostru nici nu s-a gândit măcar să facă la fel, chiar dacă legea cere asta expres, inclusiv colaboratorilor de poliţie. Ei, cum să respecţi regulile când, iată, stă adevărată „mostră” în faţa ta?!, mă gândeam în sinea mea.
Şi-atunci, de unde respect pentru lege? Dacă la noi totul – până chiar şi legea, uniforma şi epoleţii – se cumpără? Din păcate, nu şi viaţa… Aşa că, dragi funcţionari corupţi (şi aici mă refer nu doar la poliţişti), ar trebui să vă macine conştiinţa pentru victimele de pe şosea. Fiecare victimă este şi pe conştiinţa voastră, pentru că voi creaţi premisele tragediilor pe şosea prin nerespectarea şi încălcarea legii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
