Ideea de a transforma Ucraina într-un stat înarmat precum Israelul nu a fost gândită cu atenție.
”Ce vrea Occidentul pentru Ucraina? Au fost momente când s-a simțit că preferința era pentru o Ucraina care pur și simplu să dispară. Țara a fost văzută prea des ca un iritant, un inconvenient care a complicat relațiile cu Rusia”, scrie cercetătorul ucrainean Oleksandr Moskalenko, membru al Centrulului pentru Analiza Politicii Europene (CEPA), într-o analiză făcută în preajma summitului NATO de la Vilnius.
”Iluminarea parțială s-a petrecut în 2014, când Putin și forțele sale au anexat Crimeea. Acest lucru a trezit disconfort în SUA și Europa, dacă nu încă alarmă generală. Schimbarea granițelor cu forța trebuia să fie o apucătură de domeniul trecutului. Neliniștea s-a adâncit atunci când Kremlinul s-a infiltrat în estul Ucrainei și a încercat să rupă bucăți mari din țară. Deși acest lucru a eșuat, a început un război care a continuat până în zilele noastre.
Occidentul a parcurs un drum lung de atunci. Ucraina a evoluat de la un stat iritant la un purtător de steag al eroismului democratic, oamenii ei sunt recunoscuți și admirați în întreaga lume. Steagul nostru reprezintă ceva în lumea liberă; albastrul și galbenul sunt acum simboluri atât de puternice încât rușii sunt interogați și arestați doar pentru că poartă aceste culori”, mai scrie cercetătorul ucrainean.
”Această schimbare a perspectivei este grozavă, dar nu răspunde la cea mai importantă întrebare – ce se va întâmpla în continuare? Când poate fi respectată promisiunea făcută Ucrainei că va adera la alianța NATO, veche de 15 ani? Prietenii noștri – care au trimis cu generozitate arme, muniții și ajutor financiar – se confruntă cu această problemă în timp ce cele 31 de state membre ale NATO se întâlnesc la Vilnius în perioada 11-12 iulie.
Răspunsul, din punct de vedere ucrainean, este inconsecvent. În aprilie, așteptările Ucrainei cu privire la pașii practici pentru aderarea sa la NATO și „garanțiile de securitate pe această cale” au fost întărite de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a subliniat că „locul de drept al Ucrainei este în familia euro-atlantică”.
Dar semnalele recente din capitalele marilor membri NATO indică un angajament mai slab. Cancelarul german Olaf Scholz a declarat recent că viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina vor reprezenta mai puțin decât statutul de membru NATO cu drepturi depline.
Această abordare a fost reiterată de ministrul britanic al apărării Ben Wallace (nu recent) și de diverse scurgeri neimputabile din partea administrației americane care propun „pacte de apărare reciprocă sau memorandumuri de securitate”. Ambasadorul SUA la NATO, Julianne Smith, a declarat că Ucraina nu va dobândi calitatea de membru, ci va primi sprijin din partea organizației.
Acest lucru provoacă paralele evidente și dureroase cu celebrul Memorandum de la Budapesta din 1994, care s-a transformat într-o bucată de hârtie inutilă eliberată Ucrainei în schimbul uriașului său arsenal nuclear. Este extrem de greu de crezut că jocul de cuvinte în curs de desfășurare precum „asigurări”, „garanții”, „angajamente” și așa mai departe ar descuraja pe oricine (Rusia) de la o altă incursiune peste graniță.
Nici ucrainenii nu pot uita alte paralele istorice, cum ar fi „Războiul fals” sau „Sitzkrieg” în germană din 1939-40, în timpul căruia alianța anglo-franceză a declarat război pentru a salva Polonia și apoi nu a făcut nimic pentru a o ajuta”, scrie Oleksandr Moskalenko.
”Astfel, cea mai grea întrebare nu sunt cuvintele pe care le alege Occidentul, ci mușchiul militar pe care este pregătit să-l angajeze. Nu va însemna nimic – dacă va fi ceva de genul memorandumului de la Budapesta – sau va însemna trupe la sol și avioane suficiente pentru a-l descuraja pe Putin și pe succesorii săi?”.
Subsidiară a NATO de flancul de est?
Un răspuns ar putea fi înființarea unei alte alianțe de apărare – un fel de subsidiară a alianței pe Flancul de Est; a fost menţionat un Consiliu Ucraina-NATO. Pe lângă Ucraina, această alianță de apărare ar putea include Polonia, țările baltice, democrațiile din regiunea Mării Negre, precum și orice alte țări precum statele nordice și Marea Britanie, care fie simt o dependență de securitate de capacitatea Ucrainei de a constrânge agresiunea rusă, sau își pun angajamentul față de ordinea internațională bazată pe reguli mai sus decât riscurile politice individuale.
Dintr-o perspectivă practică, o astfel de uniune ar oferi Ucrainei mai mult decât simple garanții, ar oferi și un cadru de asistență în cazul unui alt asalt rusesc și temeiuri legale pentru ca trupele străine să se alăture bătăliei împotriva rușilor pe teritoriul ucrainean. Deși independentă din punct de vedere noțional, această nouă alianță ar avea sprijinul puternicei alianțe NATO, dar fără implicarea sa oficială.
Există, totuși, o întrebare mai serioasă care pare să nu fi fost luată în considerare. Vorbind la BBC în martie, fostul comandant suprem adjunct al aliaților, generalul britanic Richard Shirreff, a declarat că a vizitat recent Kievul și a vorbit cu membrii guvernului care au spus că dacă Ucraina și-ar fi păstrat armele nucleare, nu ar fi fost niciodată invadată.
El a subliniat riscurile clare legate de faptul că Ucraina lăsată în afara NATO ar putea ajunge la aceeași concluzie ca un alt aliat occidental, Israelul – care a decis că trebuie să aibă arme nucleare pentru a-și garanta supraviețuirea (și amintiți-vă că Ucraina are deja o industrie nucleară civilă avansată).
Direcția Principală de Informații militare a Ucrainei, sub comanda generalului-maior Kirilo Budanov, are un istoric semnificativ de acte îndrăznețe pe teritoriul Rusiei. În afara alianței, ar putea simți nevoia de a continua aceste acte pentru a aduce prejudicii inamicului. Dacă NATO își dorește stabilitatea, va descoperi că Ucraina este un partener mai bun în cadrul organizației”, scrie cerecetătorul ucrainean.
”O decizie a NATO de a nu oferi statutul de membru nu va preveni escaladarea militară în Europa, ci, dimpotrivă, va provoca o întoarcere la retorica nucleară și la zângănit de sabie.
Până la urmă, într-un fel sau altul, Ucraina trebuie să se alăture NATO pentru ca Rusia să înțeleagă pentru totdeauna că un război împotriva vecinului său nu va fi permis în Europa secolului XXI”, conchide Oleksandr Moskalenko.
Sursa: Ziare.com
