Într-o zi de duminică, orașul nostru drag, Chișinău, a fost cuprins de referendumul pus la cale de socialiștii lui Dodon și Greceanîi. Dacă rezultatele plebiscitului sunt cunoscute de toți, despre comportamentul socialiștilor după referendum ar trebui să reflectăm puţin.
Aproape toate posturile TV au anunţat cu lux de amănunte cât de nerușinați sunt cei care au organizat referendumul. În seara zilei de 19 noiembrie, la sediul PSRM de pe strada Columna, au venit tineri, patrioți înflăcărați, şi au scandat: „Întoarceţi cele 10 milioane de lei în buget! Cheltuielile au fost zadarnice! Referendumul roșu a căzut!”. În fața acestor tineri a ieșit însuși Ivan Ceban, care a vorbit foarte urât, utilizând expresii necenzurate rusești. Fiind înfuriat, aproape că a lovit un tânăr din mulţime…
Adevărul doare, tovarășe Ivan Ceban! Ați pierdut referendumul și, odată cu el, ați pierdut orice rușine! Strigaţi, gesticulaţi şi vă opintiţi ca să demonstraţi că nu e ultimul referendum… Vor mai urma, ziceţi, căci rușinea este un mare deficit pentru voi, cei de-alde Dodon, Ceban, Țârdea, Bolea sau Țurcan. Voi nu cunoaşteţi limite bunului simţ!
Un Ivan Ceban, care e umbra și mapa lui Dodon, a venit la vot cu întreaga familie. Aici nerușinarea și mancurtismul cebanului a atins apogeul. Ținându-și copilul de vreo patru ani în brațe, l-a întrebat: „Kakoi hoceși videți tvoi gorod?” (Cum vrei să fie oraşul tău? – rus.) Micuţa, probabil, a fost învățată de acasă ce să răspundă, tot în rusă și, curajoasă, a răspuns: „Hociu ctobî on bîl cistîi” (Vreau ca oraşul să fie curat – rus.).
Interesant, la ce periferie a capitalei locuiește familia lui Ivan Ceban, dacă acel copil inocent știe în limba rusă că ceva nu-i curat… Deşi acest lucru nu are prea mare importanţă atâta timp cât nerușinatul de Ceban și-a pierdut orice decență.
Despre Dodon nu mai ai ce spune, după ce o Basarabie întreagă, dar și toată România vorbesc despre comportamentul nerușinat al acestuia. Am aflat din mass-media şi cu ce s-a ocupat președintele (ales) în ziua referendumului. El nici n-a așteptat rezultatele plebiscitului și a plecat cu nişte prieteni ruși la vila din Condrița.
Acolo viață, fraților! Porcul tăiat, pârlit și spălat l-a impresionat pe un rus (prietenul lui Dodon), care înfuleca șorici, de parcă era chiar la „pomana porcului”. Dodon, președintele onorabil, a încins un „praznic” de mai mare dragul, cu imnul Rusiei cântat de ruși în beciul vilei prezidenţiale. Apoi, hai cu ATV: Moldova e a mea, Condrița e a mea, Codrii sunt ai mei şi toate alea sunt ale mele. Astea spunea expresia feței lucitoare a dragului şi neruşinatului nostru președinte.
După cum se știe, la Condrița este Reședința președintelui pe perioada mandatului, dar acest om fără scrupule face acolo ba o zi de naștere, ba un botez, ba un bairam cu rușii și porci. El, boierul de la Sadova, se simte stăpân, un fel de feudal fără feudă…
Nerușinații noștri nu sunt mulți, dar sunt vizibili. Şi ei ne învaţă de pe ecranele azurii cum să trăim, cum să nu murim de foame, cum să-i alegem în funcţii mai departe, cum să spunem minciuni și să nu roșim, cum să furăm și să nu ajungem la CNA. Așa modele are în Basarabia generația tânără a sec. al XXI-lea. Tocmai de aceea tinerii noştri pleacă și vor pleca de aici.
Rușinea a devenit un viciu, iar nerușinatul îmbracă haina viciului acestuia pentru totdeauna. Nu și-o mai poate schimba.
Alexandra Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
