Nici un basm de tipul ”edificării națiunii civice moldovenești” fără valori referențiale naționale nu va aduce pacea socială în Republica Moldova
Actualmente în Republica Moldova are loc reconfigurarea puterii politice pentru următorii 6-7 ani, iar atunci când se resetează clasa politică într-un stat post-comunist fără experiență democratică, precum e Republica Moldova, se întâmplă derapaje și abuzuri.
În lupta dintre forțele politice pro-europene (Președinția cu Maia Sandu în frunte, flancată de partidul său, Partidul Acțiune și Solidaritate) și cele pro-ruse (Partidul Socialiștilor din Republica Moldova în frunte cu fostul președinte al RM Igor Dodon) s-a întâmplat un abuz asupra Curții Constituționale.
Astfel, majoritatea parlamentară PSRM plus Partidul Șor (liderul acestuia fiind fugar în Israel pentru implicarea în furtul miliardului din băncile moldovenești în 2014) a revocat-o din funcția de președinte al Curții Constituționale pe judecătoarea Domnica Manole (ca răzbunare în urma deciziei CC de a da undă verde alegerilor parlamentare anticipate).
Hotărârea a fost atacată la CC de deputații PAS, iar CC a abrogat această decizie a Parlamentului.
Între timp, și candidatul PSRM/ȘOR la președinția CC, procurorul Boris Lupașcu, și-a retras (chiar marți dimineață) candidatura din hotărârea parlamentului prin care urma să devină el noul președinte al CC.
Lucrurile par a fi încurcate, deoarece s-a ajuns la interpretări politicianiste ale Constituției Republicii Moldova.
Reacția comunității internaționale nu s-a lăsat așteptată – liderii instituțiilor europene, ambasadori acreditați în RM, au calificat deciziile majorității parlamentare drept atac asupra statului de drept.
Republica Moldova post-comunistă a moștenit cea mai mare problemă a Basarabiei interbelice – orientarea geostrategică a acestui teritoriu, care a fost masacrat de-a lungul istoriei prin deznaționalizare.
Confruntarea politică dintre forțele pro-ruse și cele românești, pro-europene, nu va fi stăvilită foarte curând.
Republica Moldova este un stat în derivă identitară, unde majoritatea politicienilor au preferat să spună minciuni cetățenilor, sau să le spună ceea ce doresc ei să audă, și nu purul adevăr – că suntem români și punctum, că viitorul nostru este alături și împreună cu România.
Republica Moldova nu are o istorie a valorilor democratice, a statului de drept – toate aceste principii esențiale ale libertăților și drepturilor umane au fost preluate ”de-a gata” din experiența civilizatoare a vechiului continent. Sarcina Republicii Moldova era să le aplice corect.
Uite că istoria bate politica: nu poate o societate dezorientată pe parcursul a două secole, influențată profund de propaganda rusească, să genereze politicieni responsabili și integri.
Diferitele abuzuri, hoții, violări ale Constituției continuă și după 30 de ani de independență.
La fiecare ciclu politic, când are loc schimbarea puterii, tot ne pare că e ultima luptă, cea mai importantă, decisivă, după care vom intra în normalitate.
Dar, din păcate, aceste speranțe sunt niște iluzii deșarte.
Nu poți construi ”o țară”, așa cum se complac a numi Republica Moldova majoritatea politicienilor de aici, pe un teritoriu lipsit de o identitate clară națională, conștientizată de întreaga populație.
Niciun basm de tipul ”edificării națiunii civice moldovenești”, fără memorie, fără istorie, fără limbă, fără valori referențiale naționale nu va aduce nici fericirea, nici pacea socială în Republica Moldova.
Consider sincer, cu toată fermitatea gândirii mele de profesor și om politic, că doar unificarea celor două state românești – România și Republica Moldova – va aduce starea de normalitate, civilizația, prosperitatea în teritoriul dintre Prut și Nistru.
