Însă de cântec nu s-a lăsat. A cântat şi continuă să cânte în toată România şi R. Moldova – la concerte, nunţi şi ceremonii de familie.

Două voci şi-un singur timbru – Nicolae şi Isidor Glib

Un duet de excepţie a apărut în familia marelui artist de la Pepeni, Sângerei. Asemănători la chip şi cu aceeaşi vestimentaţie este imposibil să-i deosebeşti pe cei doi cântăreţi, tatăl şi fiul, mai cu seamă după timbrul vocii, când evoluează împreună în scenă.

„Eu tot fac ce fac de mult. Tot cu cântecul mă ţin. În ultimul timp, l-am luat şi pe feciorul meu, Isidor, să cântăm împreună. Isidor a absolvit Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chişinău, iar acum e student la Facultatea de Drept a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Mai am un fecior – Viorel. El a făcut Colegiul militar la Câmpulung şi Universitatea „A. I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de Economie. Acum e în Statele Unite ale Americii în cadrul Programului „Work and Travel”. El e reprezentantul familiei la Cicago şi cântă acolo la petreceri. Aştept să se întoarcă acasă ca să evoluăm în grup. Vrem ca împreună să promovăm cântecul popular şi, mai cu seamă, şlagărele noastre vechi: „M-am pornit la Chişinău”, „Chiriac s-ar însura”, „Bună-i brânza din burduf”, „Frunzişoară de pelin” ş.a.”, ne-a spus marele rapsod.

Totul a început de la „Potcoava de aur”

Artistul a început să apară în scenă împreună cu feciorul său anul trecut, la Gala decernării premiilor „Potcoava de aur”, apoi – la cei 40 de ani ai Orchestrei „Lăutarii”, precum şi la 70 de ani ai Postului de radio Iaşi. Pe 9 decembrie au evoluat din nou la „Potcoava de aur”, la Palatul Naţional, fiind acompaniaţi de Orchestra „Busuioc Moldovenesc”, dirijată de Mihai Amihalachioaie.

„Isidor are o voce extraordinară. Visăm să înregistrăm împreună un CD cu şlagăre vechi basarabene şi cântece de petrecere. Intenţionăm să dăm o viaţă nouă cântecelor de altădată, uitate de lume. Avem un folclor foarte bogat care, dacă e bine îngrijit şi pus la punct, capătă o nouă viaţă. În rest, ce să vă mai zic? Cânt la toată lumea cu drag…”, ne-a mai spus maestrul. 

Are fini în toată Moldova

Îmi mărturisea într-un interviu că „peste tot, toată lumea-mi zice naşu’. Iar cea mai mare bucurie a lui e când vine un moldovean şi-i spune: „Ai cântat la nunta mea, te rog să-mi cânţi şi la cea a feciorului meu”. Ori: „Aţi cântat la cumetria feciorului meu, vă rog să-mi cântaţi şi la cea a fiicei”.

Mi-a fost „naş de cântec” şi la nunta mea, fapt pentru care mă mândresc şi cu care se mai fălesc şi azi consătenii mei. Glib este omul plin de cântec şi de voie bună, aşteptat la orice nuntă, la orice petrecere în orice colţ al ţinutului nostru. A cântat cu toate orchestrele de la noi – „Joc”, „Folclor”, „Lăutarii”, „Busuioc Moldovenesc”, „Mugurel”, cu „Rapsozii Botoşanilor” şi cu „Ciprian Porumbescu” din Suceava, fără să supere vreodată pe cineva, aşa cum se mai întâmplă uneori printre artişti. Nu ştiu dacă există un alt artist care să se bucure de atâta respect printre confraţii de cântec.

„Lumea nu ştia cine cântă – eu sau tata”

„Cântecul m-a atras de mic. Să creşti într-o familie de artist de talia tatălui meu şi să nu cânţi e aproape imposibil”, ne povesteşte Isidor Glib. „Odată am venit acasă şi am cântat la o sărbătoare. Când mi-au auzit vocea la microfon, cineva dintre meseni întreabă: cine cântă?”. Credeau, fireşte, că tata. El m-a ascultat şi mi-a zis: hai să cânţi cu mine la petreceri. Acum am pregătit un CD cu melodii vechi moldoveneşti, pe care îl vom lansa în curând. Am dori un concert la Palatul Naţional, să ne bucurăm de succes, ca munca noastră să nu fie în zadar”, ne mai spune Glib junior.

„În casa noastră cântă toţi…”

Nicolae Glib este singurul dintre artişti care a revenit în satul de baştină şi tot singurul care are patru copii şi… cinci nepoţi. „Ne-am întors în sat, pentru că ne-a fost dragă dintotdeauna viaţa la ţară. Avem şase hectare de pământ, iar în gospodărie – vacă, viţel, oi, porci, păsări, ca la un bun gospodar. Am şi un hectar de vie şi produc un vin de calitate. Când e nevoie, pun mâna nu numai pe sapă, ci şi pe doniţă şi pe pulpa vacii. În casa noastră domină cântecul şi voia bună. Cântă toţi – şi soţia, şi toţi cei patru copii”, ne mărturiseşte marele artist.

„Sunt fecior de harnic neam”

Nicolae Glib este interpretul pieselor „M-aş face cioban la oi”, „Am fost pe la mine-n sat”, „Sunt fecior de harnic neam”, „Pădure şi iar pădure”, „Aşa trec zilele mele”, „Doar o viaţă are omul”, „Frunză verde fir lalea”, „Bate toba mărunţel”, „Miresuica mea”, „Să vă spun ce s-a-ntâmplat”, „Colo jos între vâlcele”, „Hai, flăcăi, cu toţi la joc”, „Gândul deseori mă duce” ş.a., cunoscute de melomanii de pe ambele maluri ale Prutului.

El mi-a mai spus că a revenit la piesele lui de altădată, pentru care a primit premiile de suflet. Artist al poporului, recunoscut în întreg spaţiul românesc, nu-şi doreşte decât să cânte în continuare pentru cei dragi. Este dreptul său, pe care nu i-l poate lua nimeni, indiferent de hotarele oficiale existente, pentru că spaţiul spiritual românesc este fără de margini.

Să ne trăieşti, bade Nicolae şi – aşa cum spuneai în cântecul dumitale „Moldovean ca mine nu-i”- să fii, întotdeauna, cel care eşti – moldovean care nu uită de matricea sa istorică – cea de român get-beget!