Noi cu cine ținem?

Astfel, fără un partid unionist care să câștige suficiente voturi pentru o majoritate de parlamentari care vor vota Unirea, rămâne întrebarea: CE FACEM?

În ultimii ani, ideea Unirii, de sorginte civică, a crescut enorm în Republica Moldova. De la mitinguri care au reunit zeci de mii de oameni anul acesta la măsurile guvernamentale din ce în ce mai pronunțate în direcția viitoarei Uniri, vedem că s-a mișcat carul din loc. Chiar și unii ruși, antiromâni convinși până ieri, au ajuns să întrebe când va avea loc Unirea. În aceste condiții, noul război vizibil dintre Plahotniuc și Filat poate părea o tragedie în contextul în care în perioade de acalmie politică putem promova mai departe idealul nostru sfânt. Dar, nu trebuie să uităm că, indiferent cine ar veni la putere, mortul de la groapă nu-l mai întorci. Dacă se va forma o coaliție de stânga, dacă se produc alegeri anticipate, dacă ajunge să conducă Dodon în condițiile în care nu mai sunt bani de salarii și pensii, tot acolo se va ajunge și nu noi suntem cei care avem ceva de pierdut. În plus, noi, daco-latinii, valahii și moldovenii, românii, spuneți cum vreți, întotdeauna performăm cel mai bine în situații de criză și ne unim abia în al 12-lea ceas.

La consultările de miercuri de la Palatul Național, cei mai proeuropeni din societatea moldovenească, adică unioniștii, au fost reprezentați prin cuvântările primarului Gheorghe Răileanu de la Cimișlia și a academicianului Nicolae Dabija. Asta în ciuda faptului că Puterea nu a dorit ca organizațiile și partidele unioniste să fie reprezentate! Președintele Parlamentului, Andrian Candu a scăpat porumbelul din gură spunând că ar putea să se facă o consultare populară privind viitoarea reunificare. Deci, SUNTEM LA MASA DISCUȚIILOR! Prin ce „arme” alegem să facem reunificarea, asta deja rămâne de văzut.

În Sfânta Evanghelie după Matei, Mântuitorul ne spune: „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”. Așadar, asta trebuie să facem și noi, pentru ca să nu sfârșim mâncați de lupi antinaționali. Războiul corupților nu este războiul nostru, dar de el trebuie să ne folosim pentru a ajunge la scopul real pentru care ne luptăm. Pe fondul acesta, în care ei se bat cu ei, noi trebuie să avem grijă de NOI. Gargară justițiară tot am auzit de ani buni, dar nu asta ne va aduce unirea. În proiectul statal Republica Moldova nu mai cred nici cei mai aprigi susținători (întemeietorii suntem NOI). Un viitor proiect statal comun România+Republica Moldova este baza de pornire minimă pe care ne putem sprijini viitorul. Crizele politice, alegerile, partidele, dezbaterile, mass-media sunt doar instrumentele pe care le avem la îndemână!