Pentru el, ca și pentru toți moldovenii de după căderea Uniunii Sovietice, Germania reprezenta un fel de tărâm al speranțelor, un El Dorado în care, dacă ajungi, îți poți realiza toate visurile de o viață. Casă, mașini, bani, adică aproape tot ce reprezintă orizontul de așteptări materiale al populației din Republica Moldova.

Germania „fașâstă”

„Prima dată când am plecat în Germania, imediat după 1990, să aduc o mașină, pentru vânzare, am pornit la drum cu ceea ce credeam eu că este un ascendent moral asupra nemților. În toată copilăria mea am auzit propaganda sovietică negativă despre această țară, al cărei nume, înainte de 1990, aproape că nu puteai să îl pronunți fără să alături epitetul fașâstă”, își amintește el. Chiar dacă URSS se destrămase, Oleg nu se detașase încă de manipulările ideologice ale sistemului și își închipuia că, auzind că vine din fostul imperiu bolșevic, toți nemții îl vor trata ca pe un „învingător”. Nu numai că nu a fost așa, dar până să ajungă la destinație, și-a pierdut, treptat, toată încrederea cu care pornise la drum. „Era dureros să vezi cum, pe tot traseul până la Munchen, toți cei pe care noi îi credeam zdrobiți de „nași” (ai noștri) trăiau de zeci de ori mai bine. A fost, cred, primul moment în care mi-am dat seama că tot ce știam despre lumea de dincolo de gardul de sârmă ghimpată de pe Prut era o minciună”, povestește el.

Pentru că bani de investit nu prea avea, căuta mașini cu mici defecțiuni, fie mecanice, fie de caroserie, pe care le repara pe loc, în parcurile auto de unde le procura.

Neamț de nevoie

După câteva drumuri, a primit o propunere de la patronul unui asemenea centru de vânzare a mașinilor rulate. Acesta i-a propus să lucreze pentru el, într-un atelier amenajat chiar acolo, urmând să primească, pe lângă o cameră de locuit, lipită de atelier și masă, un procent din vânzarea mașinilor reparate de el. „Aveam foarte mult de lucru, iar patronul câștiga enorm datorită muncii mele. Și eu eram mulțumit, ajungeam să câștig până la 5000 de mărci pe lună, cam cât un medic din Germania, bani din care nu cheltuiam aproape nimic, pentru că în primii doi ani atelierul și camera mea erau singurele locuri pe care le știam”. Oleg, care învățase meserie cârpind la „Lada” părinților săi, își amintește că, până la venirea lui, orice piesă cu probleme era aruncată și înlocuită. El i-a învățat pe nemți să le recondiționeze, să le repare și să le refolosească. „Îmi vine să râd acum când îmi amintesc. Veneau mașini boțite complet, iar stăpânul îmi zicea: „Oleg, aici nici tu nu mai poți face nimic!”. Mai mult mă ambiționa asta și nu mă lăsam până nu îi demonstram că nu a avut dreptate”.

Punctualitate și corectitudine

13 ani a stat Oleg în Germania, câștigând mai mult decât ar fi reușit în 100 de ani de muncă cinstită în R. Moldova. A venit acasă să își întemeieze o familie și să dea mai departe ce a învățat acolo. „Muncă, punctualitate, corectitudine. Valoarea promisiunii este mai sfântă decât un jurământ acolo”, spune el. Apropo de asta, își amintește cum a ajutat un prieten din copilărie, din Moldova. Acesta avea nevoie de un utilaj tipografic din Germania, Oleg s-a interesat și i-a rezervat unul de la o imprimerie din apropierea casei lui. Prietenul lui și patronul neamț s-au înțeles la preț și au stabilit ziua în care urma să aibă loc tranzacția. Cert e că, pe traseu, moldoveanul s-a lăsat furat de frumusețile „peisajului”, așa că a ajuns cu o zi mai târziu. Nu mică i-a fost mirarea să constate că, pentru lipsa de punctualitate, i s-a trântit ușa în nas. La început a crezut că nemții au primit o ofertă mai bună de preț de la altcineva. Surpriza însă a fost dublă când a aflat că nu era așa și că singurul motiv pentru refuz era întârzierea. „Nemții nu fac afaceri, chiar dacă ar fi profitabile, cu oameni care nu își respectă cuvântul dat”, mărturisește Oleg despre una dintre primele lecții învățate în Germania.

Descurcăreți, dar săraci

El nu este de acord că moldovenii ar trebui să fie nemți: „Noi nu putem și nici nu trebuie să fim germani, e nevoie doar să deprindem atâta cât se poate din obiceiurile lor. Nu trebuie să încerci să devii ceea ce nu ești și noi ar trebui să știm cel mai bine asta, după ce rușii au încercat să ne facă sovietici cu de-a sila și, iată, ce le-a ieșit – niște mutanți care nici limba, nici istoria, nici credința nu mai știm care ne este. Ca să fii punctual, corect, nu trebuie să fii posesor de acte germane, ci să-ți schimbi mentalitatea și să-i ajuți și pe alți oameni s-o facă. Ca ei să înțeleagă că muncind, dar nu furând, înșelând sau speculând, se fac lucrurile trainice”.

Când spune asta, zâmbește și își amintește de fostul său patron din Germania, care se mira văzând cum reușește să transforme un hârb într-un automobil bun de scos la vânzare: „Îmi spunea, Herr Oleg, tu și neamul tău întotdeauna o să vă descurcați, dar niciodată nu o să trăiți bine într-o țară bogată, ca noi, germanii. Pentru că vă despărțiți cu greu de lucrurile vechi!”. Poate că e vremea să ne despărțim de tot ceea ce e vechi, mai ales de mentalitate, ca să trecem la nivelul următor, mai aproape de Germania, conchide eroul nostru.