Iată de ce m-am gândit că decât să scriu iar despre V. Filat, supărându-i astfel pe fanii săi, mai de folos pentru toți ar fi să scriu azi despre minunea lui Iisus cu cele cinci pâini și de ce moldovenii sunt săraci.
Una din minunile lui Iisus, care ne aprinde și azi imaginația și ne alimentează speranțele, e cea cunoscută ca „miracolul celor cinci pâini și doi pești”. Biblia ne spune că Iisus a luat cele cinci pâini și cei doi pești aduse de ucenici și le-a împărțit mulțimilor flămânde – în jur de cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii – care au mâncat și s-au săturat. Parabola are tâlcurile ei. Moldovenii, se pare, au extras un tâlc care să le justifice felul de a fi: când ești flămând, nu-i nevoie să-ți pui capul în mișcare, fiindcă va veni un izbăvitor cu cinci pâini și doi pești…
… Acum, când „povestea noastră de succes” s-a transformat într-un cimitir al iluziilor pierdute peste care din nou adie un vântișor electoral, ne amintim că suntem săraci și nefericiți. Sărăcia moldovenilor este o urmare a credinței în iluzii deșarte. Așteptăm să vină Mântuitorul să ne sature cu cinci pâini și doi pești. Mergem la votare și ne dăm votul contra unui pumn de orez. Acceptăm cadourile otrăvite ale politicienilor, crezând că, acceptându-le, suntem mari șmecheri și câștigăm dublu: ne pricopsim cu un cadou, dar și cu un partid la guvernare care ne înțelege doleanțele. Ne înșelăm ciclic, o dată la patru ani, dar nu învățăm nimic. Continuăm să fim și săraci, și proști. Cei pe care îi alegem sunt tot mai cinici, tot mai corupți, tot mai nesimțiți. Haideți să forțăm un pic lucrurile și să ne imaginăm că într-un pustiu, în amurg, cinci-șapte mii de moldoveni flămânzi, conduși de actualii lideri ai RM, cer de mâncare, iar în torbele liderilor sunt doar cinci pâini și doi pești. Cum credeți că ar proceda aceștia? Nefiind capabili de a săvârși minuni, ar împărți cele cinci pâini și doi pești cu mulțimile flămânde, rămânând ei înșiși flămânzi, sau le-ar înfuleca pe furiș?
Uitați-vă ce se întâmplă în jur, cu cât cinism și tupeu ticălos mai-marii zilei își etalează bogățiile și disprețul față de cei mulți. (Îmi amintesc în această ordine de idei de un om minunat, regretatul regizor Andrei Băleanu. Lucram împreună în aparatul președintelui Mircea Snegur. Într-o zi, plimbându-ne pe Aleea Clasicilor, s-a uitat lung la un amărât care scotocea prin urnele de gunoi și mi-a zis: știi, am de toate parcă, salariul îmi ajunge să trăiesc decent, dar când mănânc și îmi amintesc câți flămânzi sunt în lumea asta, mi se oprește bucățica în gât). Nu cred că în lumea celor mari, care formează azi în Moldova crema societății, au mai rămas dintre acei cărora li se oprește caviarul în gât din cauza săracilor din jur.
Împotriva sărăciei și cinismului politicienilor există un singur remediu: renunțarea la credința în iluzii deșarte. Moldovenii, în loc să-și ia viața în propriile mâini, s-au împărțit în două: o jumătate crede că Rusia lui Putin, iar cealaltă că UE îi va scăpa de sărăcie, împărțindu-le cele cinci pâini și doi pești. Aceste iluzii îi paralizează și le inhibă spiritul creator, pofta de a deveni bogați prin inteligență și spirit pragmatic. Nu am înțeles încă un adevăr: cu cât mai multe iluzii deșarte, cu atât mai multă sărăcie. Uităm că, în afară de parabola cu cele cinci pâini și doi pești, mai există un proverb, legat tot de Cel de Sus: Dumnezeu dă, dar în traistă nu-ți pune.
Așadar, sfatul meu e acesta: tratați-vă de iluzii deșarte și veți fi bogați și fericiți!
