Prin aceasta ni se sugerează faptul că scopul ultim al practicii YOGA este revelarea directă, efectivă a Realităţii Divine, cu alte cuvinte, realizarea unui contact continuu, conştient cu Cauza Primordială Supremă.
O experienţă spirituală se desfăşoară între timp şi „non-timp”
Momentul sacru în care se desfăşoară orice experienţă spirituală yoghină se situează de fapt la intersecţia dintre timp şi „non-timp”, în acel punct misterios în care „înainte” şi „după” se neutralizează în momentul unic „acum” sau, cu alte cuvinte, într-un prezent continuu. De fapt, acest inefabil şi tainic ACUM, care ne revelează ETERNITATEA, este acela în care poate fi realizată experienţa cunoaşterii directe a Prezenţei Divine.
De altfel, analogic vorbind, existenţa noastră prezentă poate fi asemuită cu o jerbă de scântei, fiecare scânteie durând câteva secunde, iar jerba însăşi nu mai mult de câteva minute. Realitatea esenţială divină nu poate fi momentană ori trecătoare. Ea este atemporală şi veşnică.
Fără trezirea Conştiinţei Divine în noi nu avem în realitate nimic
Dar, de fapt, a cui este această pace şi graţie? Ea este a acestei Fiinţe Supreme a cărei prezenţă eternă se exprimă printr-o extremă simplitate prin sintagma „Eu Sunt”, căci în realitate nu există nimic altceva despre care să se poată cu adevărat spune că există. Toate pretenţiile falsului „eu”, limitat şi efemer, care este fericit sau nefericit, după propriile sale criterii eronate şi relative, trebuie să fie complet eliminate înainte de a putea deveni cu adevărat conştienţi de Prezenţa noastră Reală Unică, Divină. Deoarece în noi există suverană Conştiinţa Divină, avem în acelaşi timp tot ceea ce ea conţine, cu alte cuvinte, întreg Universul este oglindit în noi, într-o expresie latentă.
Dar dacă această conştiinţă a prezenţei Divine din noi nu este trează, nu avem în realitate nimic, chiar dacă momentan părem a avea o situaţie prosperă, deoarece ipostazele în care ne aflăm nu sunt decât aparenţe pline de efemer, ce se pot schimba de la o zi la alta, lăsându-ne adesea neputincioşi în faţa derulării unor evenimente destinice aparent inexorabile. Din contră, dacă deja am descoperit modul înălţător în care putem intra în contact conştient cu Sursa inepuizabilă divină care se află prezentă în fiecare dintre noi, oricare ar fi circumstanţele exterioare, noi nu vom fi niciodată privaţi de acea fericire plină şi pură a existenţei noastre în Sine.
Graţia divină ne este suficientă pentru o existenţă fericită
Aceasta este în esenţă aceeaşi cale divină pe care Lao Tse o numea Tao. Yoghinul, la rândul său, o numeşte „Cărarea”, dar de fapt în esenţă este vorba de acelaşi aspect şi anume de a deveni conştienţi că adevărata noastră identitate este pur spirituală. Cunoscând aceste lucruri, ne putem întreba cum putem ajunge oare la acea priză de conştiinţă unificatoare şi continuă, care ne poate asigura fiinţarea în dimensiunea noastră divină. Sistemul YOGA îşi bazează acest demers spiritual în special pe meditaţie, care este cu adevărat o poartă deschisă către Împărăţia Graţiei Divine sau Împărăţia Cerurilor.
(Timpul Suplimentul Femeia)
