Pe mulți dintre noi acest individ ne-a oboist, chiar dacă puțini dintre noi sesizează pe deplin primejdia care vine, nu din partea lui Dodon, ci a electoratului său – niște oameni atât de miopi, încât nu văd nici pe unde calcă.
Deși ne aflăm în perioada luminoaselor sărbători de iarnă, lucrurile s-au împuțit în atare măsură, încât unele evenimente de ultimă oră ar trebui să ajungă neapărat la conștiința tuturor cetățenilor. Nu mai e cazul să ne băgăm capetele în nisip, aidoma struților, ci trebuie să privim lucrurile în ochi și să ne dăm seama că deseori o luăm razna.
Faptul că jumătate din populația R. Moldova a trecut cu vederea articolele din presă, bine documentate, despre furturile din avutul statului, săvârșite de Dodon pe când era ministru al Economiei în Guvernul Greceanîi, este foarte grav. Dar ce să le faci moldovenilor, care au plăcerea, după ce sunt jefuiți, să sufere și să bocească? Și celor care cred într-adevăr că trebuie să fim pe vecie un stat independent și dependent de Rusia?
Chiar dacă această opinie este antinațională, ea are dreptul la existență. Nu e un secret – ăsta e portretul alegătorilor socialiști. Cel mai ciudat, însă, este interesul real al respectivilor în ceea ce privește adevărata independență a R. Moldova. Deoarece, pe de o parte, adoratul lor președinte afirmă că Unirea cu România ar șterge de pe fața pământului statul nostru, iar, pe de altă parte, tot el își cere scuze în fața separatiștilor de la Tiraspol, pentru că frații și părinții noștri și-au apărat independența cu arma în mână în 1992. Astfel, președintele R. Moldova demonstrează cu vârf și îndesat că este adeptul lichidării țării pe care o conduce.
Cu toate acestea, dacă vrem să fim corecţi, ar trebui să admitem că atunci lui Igor Dodon i-au tremurat picioarele de emoţii şi s-a bâlbâit, vociferând o enormă prostie… Din păcate, n-a fost aşa, ceea ce ne face să ne dăm seama că R. Moldova ar putea să dispară de pe faţa pământului prin contribuţia directă a statalistului Dodon. Recent, la ceremonia organizată cu ocazia aniversării a 23 de ani de la adoptarea legii, care oferă Găgăuziei un statut special de autonomie, Dodon i-a decorat cu cea mai înaltă distincție de stat, Ordinul Republicii (!!!), pe Mihail Kendighelean și Stepan Topal. Pentru cine nu-i cunoaşte, în anii ‘90, ăştia au fost iniţiatorii procesului de separare a R. Moldova de sudul țării. Kendighelean este unul dintre organizatorii așa-zisului congres al deputaților de la Comrat, care în 1989 proclama înființarea unei republici găgăuze ca parte componentă a URSS, iar Topal a fost primul președinte al pretinsului legislativ al autoproclamatei republici găgăuze. Cei doi, pe care Dodon i-a numit „adevărați patrioți”, se aflau, cel puţin atunci, în relații foarte bune cu regimul criminal de la Tiraspol și duceau cea mai murdară luptă contra independenţei R. Moldova. Pe scurt, ei puneau în practică avertismentul lui Mihail Gorbaciov, adresat lui Mircea Snegur că, dacă refuză să semneze cel de-al doilea Tratat Unional, țara îi va fi divizată în trei părți.
Iată că aici apare întrebarea pe care ar trebui să și-o pună orice muritor cu cetățenie moldovenească, indiferent de nivelul său de inteligență. Cum poate un ins, în gratitudinea căruia se află cei mai periculoși inamici ai statalității R. Moldova, să lupte pentru independența acestui stat? Chiar i-aș ruga pe toți alegătorii lui Igor Dodon, oameni de treabă și gospodari, să caute un răspuns logic la această întrebare în noaptea de Revelion, înainte și după ce șeful statului își va spune povestea la TV.
Vă dorim să aveți sărbători luminate și să trăiți mulți ani frumoși!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
