O premieră mult așteptată. „Hronicul găinarilor” a ajuns pe scena Teatrului Național

Scriitorul fabulează istoria Moldovei dintre Prut și Nistru din prisma satului Găinari, fondat de hoțul Panteleu Avădanei care, datorită vigorii masculine ieșite din comun (probabil singura lui calitate), își perpetuează neamul. Urmașii lui sunt promovați la funcții de conducere în perioada comunistă. Dinastia Avădanei nu a renunțat însă la profesia strămoșului, ci au exercitat-o deja sub drapelul lui Stalin. Narațiunea este condimentată de ironia necruțătoare a autorului care nu-l menajează nici pe cititor.

Teatrul aduce instrumentele sale de povestire. Naționalul „Mihai Eminescu” ne-a ademenit o lună întreagă cu un afiș , am mers fără a sta pe gânduri la premieră (auzi, se pune Busuioc în scenă!) și nu am regretat. Regizorul Petru Hadârcă a rămas fidel romanului, dar a adăugat scene coregrafice și cântece foarte inspirate. Spectacolul a avut două părți distincte. Prima parte este marcată de senzualitatea și farmecul farmazoanei Parascheva (Mihaela Strâmbeanu) care îl salvează pe hoțul Panteleu Avădanei (Petru Oistric) de mânia oamenilor păgubași. Amândoi pun temelia satului Găinari în anul de răscruce 1812. A doua parte, mai dinamică și plină de umor, surprinde schimbarea puterii în 1940 prin instaurarea regimului comunist. E momentul când absurdul și ipocrizia ating cote maxime. Fostul ocnaș Pătru Avădanei (urmașul lui Panteleu) devine președintele de raion Piotr Panteleevici Avadanov (Anatol Durbală). Replicile provoacă hohote de râs în sală, chiar dacă se întâmplă lucruri grave: preotul și primarul sunt împușcați, iar oamenii sunt trimiși în colhoz. Râsetele însă izbucnesc pentru că Petru Hadârcă a știut să facă și o aluzie la clasa politică din R. Moldova. Unul din ștabii comuniști vorbește ca Voronin, iar primarul satului este făcut liberal-democrat. Mi-a plăcut că până și muzicienii din orchestră (apropo muzica e semnată de Valy Boghean) au devenit parte din spectacol. De la balcon se vedea cum una din sătence (Lilia Bejan) socoate câte găini are, numărându-i pe muzicienii din avanscenă. E doar unul din momentele haioase.

Atât la premieră, cât și în zilele ce au urmat, „Hronicul găinarilor” a umplut până la refuz Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Cei care au ratat primele spectacole vor avea ocazia să recupereze pe 8,9,14,15 martie.