Toate partidele proeuropene vor avea (au deja!) de rezolvat probleme serioase în acest sens. Astfel, PL-ul dlui M. Ghimpu e pus în situația să deteste fizionomia morală a acestei guvernări și, concomitent, să sprijine cursul ei proeuropean; PLR-ul dlui I. Hadârcă trebuie să susțină guvernarea, fiind nevoit astfel să-și asume condiția nefericită de a plăti oalele pe care nu el le-a spart.
Nu e deloc mai simplă situația PLDM-ului și PD-ului, nucleul actualei coaliții de guvernământ. Astăzi, societatea e convinsă, fapt confirma și de sondaje, că cele mai corupte instituții ale statului sunt guvernul și parlamentul. Demiterea premierului V. Filat în primăvara anului trecut s-a dovedit a fi un pas corect și salvator, dar numai pe o perioadă scurtă de timp. Problema e că Filat a plecat din fruntea guvernului, dar a rămas guvernul format de el, perceput ca fiind unul dintre cele mai corupte guverne din istoria RM. Astfel, chiar dacă Leancă e de la PLDM, avem o situație, totuși, ciudată: premierul Leancă conduce „guvernul Filat-2”, un guvern nereformat, cu miniștri cu dosare penale „conservate”.
Datele vorbesc că cea mai mare scădere a simpatiilor proeuropene ale moldovenilor s-a înregistrat în perioada guvernului Filat și că situația a început să se stabilizeze după venirea lui Leancă în fruntea guvernului. (Apropo, iată o dovadă elocventă că demiterea lui Filat a fost o decizie benefică pentru țară!) Astfel, avem un premier cu un raiting bun, în creștere, dar care conduce un guvern cu o popularitate în permanentă descreștere. Acțiunile propagandistice de ultimă oră ale PLDM și PD de „informare” a populației privind opțiunea proeuropeană” vor avea un efect redus, dacă nu chiar invers. De ce? Pentru că, sub presiunea opoziției, dar în deosebi pe fundalul sărăciei și corupției guvernamentale, e greu să convingi cetățeanul că această guvernare mai trebuie votată încă pentru un mandat.
Singura soluția care se impune pentru a salva situația înainte de alegeri ar fi o remaniere serioasă de guvern, înlocuirea miniștrilor „cu probleme” cu miniștri noi, necompromiși.
Soarta alegerilor din acest an ar putea să fie decisă nu de indeciși, ci de dezamăgiți; numărul dezamăgiților e prea mare ca să fie neglijați. Doar un guvern necompromis și o justiție reformată ar pute să-i aducă pe dezamăgiți la urnele de vot ca să asigure câștigarea alegerilor de către actualele partide de la guvernare și, implicit, continuitatea cursului proeuropean al RM.
P.S.
În strânsă legătură cu chestiunea credibilității guvernării e cea a credibilității presei. Astăzi, spațiul public e dominat de două categorii de formatori de opinie (jurnaliști, analiști politici, bloggeri): cei care, pe motivul sprijinirii vectorului proeuropean al RM, susțin actuala guvernare și cei care, pe motivul că actuala guvernare e coruptă ,sprijină vectorul proasiatic. Mai există unii care declară că sprijină vectorul proeuropean, dar sunt împotriva actualei guvernări (corupte). În realitate aceștia tot împotriva cursului proeuropean lucrează din simplu motiv că, în mentalul public, ideea european, repet,ă e asociată cu actuala guvernare și compromiterea guvernării este egală cu compromiterea opțiunii europene.
Credibilitatea celor care susțin guvernarea e subțire ca o lamă Gillette, eforturile lor au un efect invers, de aceea, liderii partidelor din arcul guvernamental, trebuie să renunțe la „formatorii de opinie” din dotare care, e adevărat, le fac imagine, dar o imagine negativă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
