Dar cele două regrete pe care, oricât aș vrea, nu le pot ignora, mă fac să mă îndoiesc de soarta propriei mele aspirații. Tocmai de aceea, mă voi rezuma la a-i ura succes cabinetului, fără a crede în el. Asta pentru că proiecția unor activități riguroase, corecte și principiale, de care avem atâta nevoie astăzi este sortită eșecului, ca un vis din care tocmai ne-am trezit.
Bulversați de cele 14 săptămâni de bâlbâieli, eschivări și insulte aduse tuturor celor care și-au încălcat principiile votând pentru reeditarea AIE, suntem nevoiți să ne convingem astăzi unii pe alții că merge și așa. Într-adevăr, merge și așa, coaliția dintre PLDM, PD și PCRM este mai bună decât una PD-PCRM-PSRM. Dar nu este mai bună decât o alianță PLDM-PL-PD, al cărei miraj ne-a ademenit pe cei mai mulți dintre noi la urne. De aceea, să nu ne mirăm că partenerii europeni, pe care i-am tot dus cu preșul de două luni încoace, au salutat votarea noului guvern, fie el condus chiar și de un om căruia îi lipsesc niște calități elementare pentru ocuparea acestei funcții.
Acceptarea „ofertei” celor trei fracțiuni care l-au cocoțat în fruntea guvernului, dar și prestația rușinoasă a candidatului Chiril Gaburici din parlament, i-au pecetluit soarta noului șef, indiferent de acțiunile sale ulterioare. Faptul că acordul APME prevede explicit că deciziile se vor lua la ședințele partizane ale PLDM și PD indică asupra gravității situației, dar și a existenței unei regii a social-democraților. Sigur, nici nu ne-am fi putut aștepta la altceva, fiind vorba de o coaliție dintre două entități care până deunăzi se războiau în public. Dar cel puțin puteam spera până nu demult că, în fruntea guvernului se află un om suficient de capabil și competent pentru a valorifica în beneficiul cetățenilor acea marjă minimă de independență pe care i-o confereau regulile formale sau informale ale înțelegerii partizane.
În cazul lui Chiril Gaburici, însă, lucrurile vor sta altfel. Acesta n-are suficiente resurse de competență, integritate, demnitate și responsabilitate pentru a fi eficient. Or, eficiența este cel mai important atribut al unui executiv, dar și o calitate de care nu-i putem suspecta pe niște oameni care au avut nevoie de 76 de zile pentru a-și încălca angajamentul luat oficial în data de 4 decembrie, când anunțaseră că vor forma AIE3. Da, știm cu toții că Mihai Ghimpu este un interlocutor imposibil, că demnitatea (a se citi orgoliul) celorlalți a suferit foarte mult. Dar nu ziceau tot ei, cei trei, că interesul național este mai presus de toate?
Ne-am pomenit, așadar, cu un cabinet de miniștri cel puțin la fel de bun/rău precum au fost celelalte de după 2009, condus de un premier indiscutabil mai rău decât precedentul. Prin urmare, singurul lucru pe care ne rămâne să-l facem este să sperăm că liderii celor trei partide de la putere (da, PCRM este la putere și chiar la guvernare, pentru că a definit și el formula guvernamentală) vor ține cont de aspirațiile proeuropene ale majorității cetățenilor. În plus, noi, indiferent de forma noastră de asociere sau activitate, n-avem voie să-i scăpăm din priviri. Finanțările externe nu se vor opri, aceasta fiind un fapt. Precum un fapt este necesitatea ca partenerii europeni să monitorizeze mult mai strict modul în care finanțările sunt valorificate în beneficiul tuturor locuitorilor dintre Prut și Nistru. Anume aceasta va fi miza mandatului noului guvern, pentru ca la următoarele alegeri reformele structurale, dar și de mentalitate, care vor fi fost implementate, să nu-i mai permită nici unui politician să improvizeze pe seama noastră.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
