Octavian Țâcu: „Minoritatea rusofonă consideră că dispariția URSS e o greșeală istorică reparabilă”

– Există „problema minorităţilor” în RM. Dacă, DA, în ce constă ea.
– Există o problemă a minorităţilor şi ea constă în faptul că acestea nu au conceput independenţa RM ca o realitate, că au fost (şi sunt) refractare la orice încercare de consolidare a Republicii Moldova ca stat unitar, că sfidează legitimitatea statului moldovenesc. Aceste percepţii au fost determinate de faptul că destrămarea URSS şi apariţia RM ca stat, per se, au fost considerate de minoritatea rusofonă drept greşeli istorice, pasibile de a fi reparate cumva doar prin posibilitatea menţinerii acestui stat în orbita de influenţă a Moscovei.

– Actuala legislaţie în domeniu din RM asigură respectarea principalelor drepturi ale minorităţilor naţionale?
– Actuala legislaţie respectă drepturile minorităţilor, dar problema este dificultatea perceperii acestor minorităţi în sensul adecvat acestei noţiuni. Minorităţile ucrainene, găgăuze sau bulgare, pentru a numi doar cele mai importante, nu acţionează ca nişte minorităţi tradiţionale, care ar lupta pentru conservarea culturii, limbii şi tradiţiilor lor sau a drepturilor politice reieşind din aceste considerente de identitate. Ele acţionează (mai ales la nivel politic) ca o masă rusificată, care au ca centru de gravitaţie Federaţia Rusă şi asta face complicată referire la minorităţi în contextul unei legislaţii europene, tradiţionale.

– Este sau nu este tolerantă naţiunea titulară faţă de minorităţile naţionale?
– Pe teritoriul actual al Republicii Moldova s-a creat, mai ales după 1812, un climat de coabitare a mai multor etnii, care au venit aici să locuiască alături de populaţia românească majoritară. La o observaţie atentă putem sesiza pe parcursul perioadei de peste 200 de ani un nivel destul de ridicat al toleranţei din partea naţiunii titulare faţă de aceste minorităţi venite. Acest lucru este în general valabil şi în perioada de independenţă. Unica manifestare de discriminare este probabil numărul redus al reprezentanţilor minorităţilor în funcţie de decizie politică, dar acest lucru poate fi explicat prin intractibilitatea lingvistică a minorităţilor, or cunoaşterea limbii române este unul din atributele indispensabile ale accederii spre poziţii oficiale de putere.

– Sunt sau nu sunt tolerante minorităţile naţionale faţă de naţiunea titulară?
– În general, minorităţile naţionale etalează cu dificultate loialitate faţă de statul RM şi faţă de naţiunea titulară, manifestând regrete şi nostalgii pentru dezintegrarea URSS, iar odată întâmplat acest lucru RM urma să rămână în cadrul CSI şi să intensifice integrarea economică şi politico-militară euro-asiatică. În acest context, minoritatea vorbitoare de limba rusă urmează să se bucure de aceleaşi privilegii cultural-lingvistice, economice, sociale şi politice pe care le-a avut în perioada sovietică, iar tentativele de a impune o agendă internă naţională, în corespundere cu aspiraţiile de independenţă, sunt percepute ca „naţionalism”, pasibil de a fi condamnat şi faţă de care se opune rezistenţă politică externă şi internă, inclusiv de sorginte militară, cum a fost la Nistru sau prin articularea diferitelor forme de „autonomie”, cum ar fi în Găgăuzia sau la Bălţi.

– Există influenţe din afară asupra minorităţilor naţionale din RM?
– Minorităţile au câteva nivele de influenţă externă. Cel mai important este suportul pentru aceste minorităţi din partea Federaţiei Ruse, care a articulat şi o strategie de acţiune cu cei pe care îi consideră „compatrioţi” şi care recunosc Rusia ca patria lor istorică. Alături de Rusia influenţe de varii intensitate asupra acestor minorităţi exercită Ucraina, Turcia şi Bulgaria. În mod special, acest lucru se reflectă prin politici de susţinere economică sau culturală, dar ele au şi un puternic substrat de destabilizare a statalităţii moldoveneşti, prin acordare de cetăţenie acelor minoritari care se referă la aceste state ca la patriile lor istorice.

– Există sau nu pericolul unor conflicte interetnice în RM?
– Pericolul conflictelor interetnice este evident în R. Moldova, doar că el este camuflat sub forma unor altfel de conflicte, cum ar fi campaniile electorale şi opţiunile politice, unde minorităţile votează prioritar partidele de stânga, iar naţiunea titulară partidele de dreapta; un alt nivel de confruntare este opţiunea pentru priorităţile de politică externă, minorităţile în general fiind adepţii unei orientări euro-asiatice şi spre Rusia, iar naţiunea titulară a orientării europene şi apropierii de România. Aceste confruntări s-au concretizat mai recent sub forma ciocnirilor dintre „patrioţi” şi „unionişti”, care într-o formă restrânsă reflectă conflictul dintre un anumit segment al minorităţilor etnice şi o parte a naţiunii titulare.

– Ce urmează să se întreprindă pentru armonizarea relaţiilor interetnice în RM?
– Minorităţile naţionale trebuie să înţeleagă şi trebuie să li se explice că a fi în RM nu mai înseamnă deja timpurile sovietice de odinioară, când ele dominau în funcţiile de putere politică, economică, socială sau sportivă, că a fi în RM nu mai înseamnă a menţine linia de apărare a lumii ruse, că a fi în RM înseamnă respect şi loialitate pentru limba şi simbolurile naţionale ale acestui stat, că a fi în RM, înseamnă o şansă reală de modernizare şi europenizare, de acces la un spaţiu de libertate şi bunăstare spre care trebuie să tindem cu eforturi comune.