„O altă sarcină subsidiară atribuită celei mai recente declarații ruse despre Transnistria este necesitatea de a provoca un efect de înviorare pentru forțele pro-ruse în cadrul societății moldovenești, în vederea destabilizării guvernului pro-european de la Chișinău. De aici, parcă la semnal, izbucnesc manifestații de stradă ale forțelor politice, care cer guvernului să nu implice Moldova în război, fără să spună o vorbă despre agresiunea militară a Rusiei în Ucraina…”.
Informațiile recent difuzate de către președinții moldovean și ucrainean – Sandu și Zelenski – privind intenția Moscovei de a destabiliza situația din regiunea conflictului transnistrean, a provocat reacția făcută publică de către Aleksei Arestovici, un fost consilier de rang înalt al administrației liderului ucrainean, despre capabilitatea armatei ucrainene de a anihila forțele militare ruse și separatiste din Transnistria. Arestovich a recunoscut că Moldova ca o țară suverană este în drept să decidă singură pe cine să apeleze ca asistent în această cauză, dar Kievul ar putea face față cu ușurință acestei sarcini în trei zile. Dar Moldova nu a decis încă să apeleze la Ucraina în această problemă, a subliniat, nu fără regret, Arestovici.
Cine lansează speculațiile și cine le folosește
Tot în această perioadă de timp, în spațiul media au apărut relatări că la granița Transnistriei, din partea Ucrainei, are loc o activizare a unităților armate ale trupelor ucrainene – infanterie și vehicule blindate – în direcția teritoriului unde sunt situate depozitele militare din Kobasna. În presă s-a mai speculat că întregul scenariu al invadării Transnistriei de către Kiev are ca scop obținerea accesului Ucrainei la arsenalul de muniție sovietică și alte arme în valoare de peste 20.000 de tone, depozitate în satul transnistrean Kobasna și păzit de un contingent de trupe ruse. Aceste speculații s-au răspândit indiferent de faptul, că marea parte a conținutului depozitelor are termen de valabilitate demult expirat și nu este supus nu numai utilizării, ci chiar și transportării. Specula informațională nu a fost oprită nici de considerentul evident, că în caz de acaparare a depozitelor de la Kobasna de către armata ucraineană, aceste depozite vor fi cu ușurință dinamitate de militarii ruși. Apropo, același scenariu va fi aplicat de către ucraineni, în caz dacă partea rusă ar intenționa să folosească munițiile din Kobasna în războiul din Ucraina.
Însă toate aceste considerente de suprafață au fost cu desăvârșire ignorate de Ministerul rus de Externe, care vinerea trecută a emis o declarație în care acuza fără echivoc Ucraina, precum și Statele Unite și țările membre NATO la pachet, că, chipurile, pregătesc o operațiune militară împotriva contingentului militar rus staționat în Transnistria. În conținutul acestei declarații, alături de multiple acuze și amenințări, se conținea și o chemare angoasată a Moscovei la necesitatea „rezolvării oricăror probleme prin mijloace politice și diplomatice”. Este greu de imaginat un exemplu de ipocrizie politică mai izbitoare în condițiile când armata rusă rezolvă problemele de interes pentru Kremlin în Ucraina prin agresiune armată deschisă, ignorând orice căi politice și diplomatice.
Cu toate acestea, chiar dacă comunitatea internațională s-a obișnuit deja cu politica dublelor standarde a diplomației ruse, totuși mulți experți se întreabă despre adevăratele intenții ale Moscovei ce se ascund în spatele demersului diplomatic rus privind Transnistria. În acest context, a fost avenită declarația Ministerului Apărării al Republicii Moldova, potrivit căreia partea moldovenească nu deține informații despre pregătirea unei ofensive în Transnistria de către Ucraina și nu aprobă asemenea acțiuni. Și consilierul președintelui Ucrainei Volodimir Zelenski, Mihailo Podoliak, a dat asigurări că Ucraina nu-și va permite niciodată acțiuni pe teritoriul Republicii Moldova fără coordonarea acestora cu autoritățile de la Chișinău și cu Uniunea Europeană. O rumoare în opinia publică a trezit afirmația celui mai fidel aliat al lui Putin, președintelui Belorusiei Lukașenko, care involuntar a compromis manipularea Kremlinului despre intenția de a deschide un al doilea front în Transnistria, declarând public și fără ambiguitate, că pentru „Ucraina o asemenea acțiune este în defavoarea ei”.
De ce le folosește?
Firește, se pune întrebarea, de ce are nevoie Rusia azi să escaladeze situația din jurul Transnistriei? Există mai multe răspunsuri la această întrebare și toate au o bază logică. Una dintre explicații acuză însăși Rusia că intenționează să organizeze o provocare militară împotriva Republicii Moldova, acoperind această operațiune cu presupusa agresiune militară a Ucrainei împotriva Transnistriei. Pe fondul eșecurilor militare ale armatei ruse pe frontul din Ucraina, Moscova are nevoie de un caz de victorie militară, iar Republica Moldova, vulnerabilă economic și politic, lipsită de apărare consistentă este obiectul cel mai potrivit pentru a câștiga o victorie cu iz propagandistic atât de importantă pentru regimul Putin.
O altă explicație vorbește despre declarația Ministerului rus de Externe cu privire la Transnistria ca un gest de disperare din partea Moscovei. O grupare semnificativă a armatei ucrainene este într-adevăr concentrată la granița cu Transnistria, a cărei sarcină este să prevină o posibilă lovitură militară a forțelor ruse concentrate în enclava separatistă. Ucraina este nevoită să păstreze o grupare militară în această zonă, atât de necesară pe frontul de est. Armata ucraineană este încrezătoare în succesul operațiunii sale militare rapide și fără pierderi semnificative împotriva contingentului militar rus din Transnistria, dacă va primi ordin să o execute. Judecând după tonul declarației ruse, care solicită literalmente necesitatea „rezolvării oricăror probleme prin mijloace politice și diplomatice”, Moscova nu are nicio îndoială cu privire la soarta contingentului său militar din Transnistria în cazul unei ciocniri militare cu armata ucraineană. De aici apelul umilitor al rușilor la metode diplomatice de atenuare a situației în jurul Transnistriei, chiar dacă în declarația rusă sunt prezente și amenințările cu folosirea forței militare. Însă aceste amenințări mai degrabă nu sunt adresate părții ucrainene, care nu mai poate fi speriată cu asemenea metode, ci Chișinăului, fără acordul căruia Kievul nu poate începe o operațiune militară în Transnistria.
O altă sarcină subsidiară atribuită celei mai recente declarații ruse despre Transnistria este necesitatea de a provoca un efect de înviorare pentru forțele pro-ruse în cadrul societății moldovenești, în vederea destabilizării guvernului pro-european de la Chișinău. De aici, parcă la semnal, izbucnesc manifestații de stradă ale forțelor politice, care cer guvernului să nu implice Moldova în război, fără să spună o vorbă despre agresiunea militară a Rusiei în Ucraina. Astfel, aceste forțe politice din cadrul societății moldovenești, prin comportamentul lor public, capătă toate semnele necesare ale fenomenului numit coloana a cincea și care este asociat în întreaga lume cu un act de trădare națională.
Efecte neprogramate ale speculațiilor
Un alt efect neprogramat al declarației Rusiei asupra Transnistriei a dus la atenționarea suplimentară a țărilor occidentale asupra problemelor de securitate ale Republicii Moldova. Această reacție a partenerilor occidentali indică faptul că, după agresiunea militară rusă din Ucraina, Occidentul nu va mai permite ca aventurile militare ale Kremlinului împotriva statelor europene suverane să se desfășoare cu lejeritatea de altădată. Pe de altă parte, zângănitul iresponsabil cu sabia al Moscovei nu face decât să întărească discursul public în societatea moldovenească despre necesitatea abandonării statutului de țară neutră, care nu garantează deloc protecția Moldovei de agresiunile externe și, de asemenea, înmulțește rândurile susținătorilor unionismului, ca cea mai eficientă garanție împotriva revanșei imperialiste a Rusiei lui Putin.
