Politică

Op-Ed. Valeriu Munteanu: Neutralitatea ca sentință / „Trebuie să renunțăm urgent la neutralitatea și să aderăm la NATO. Să excludem Rusia din formatul 5+2”

Ieri, 10 octombrie, pentru cetățenii Republicii Moldova a fost una dintre cele mai îngrijorătoare zile de la declanșarea (la 24 februarie) a barbarului război al Federației Ruse împotriva Ucrainei, ori, ieri, rușii bombardând masiv, nemilos și absurd orașele Ucrainei (inclusiv capitala Kiev) au admis ca mai multe rachete (lansate de pe teritoriul Federației Ruse) să pătrundă în spațiul aerian al Republicii Moldova, trecând deasupra unor orașe din nordul republicii.

Abia acum pentru mulți concetățeni de-ai noștri filmul realității în care trăim a devenit mult mai limpede, mai ales după declarațiile pline de realism dezolant al ministrului Apărării, Anatolie Nosatîi, conform cărora Republica Moldova nu are sisteme antiaeriene și nu poate să intervină în nici un fel, în astfel de situații.

Dar suntem un stat neutru, avem art. 11 din Constituție, rachetele lui Putin nu știu acest lucru?
La 26 martie 2014, deputat fiind în Parlamentul Republicii Moldova, am scris o Sesizare la Curtea Constituțională, prin care am contestat neutralitatea Republicii Moldova, considerând atunci și acum ca un stăvilar în calea asigurării securității pentru românii din Basarabia, înțelegând foarte exact că doar NATO ne poate apăra de poftele morbide ale lui Putin. Înțelegeam atunci că este doar o chestiune de timp până când rușii, hulpavi de pământ străin, vor tăbărî cu armata peste vecini.

Au fost zeci de dezbateri la această temă, toți, ne-au învinuit atunci că suntem niște ciudați politici, niște sectanți, care militează pentru aderarea Republicii Moldova la NATO (și pentru Unirea cu România), ceea ce „înseamnă război” și că ne dorim abolirea neutralității, care era la acel timp (și continuă a fi pentru unii) „un izvor nesecat” de pace, securitate, liniște, vin roșu, jumări fripte și brânză de oi.

Abia, la 3 mai 2017, Curtea Constituțională a dat o decizie la sesizarea noastră (decizie ce este citată de toată lumea în aceste zile), prin care a statuat, printre altele, că „ocupația militară a unei părți a teritoriului Republicii Moldova în momentul declarării neutralității, precum și lipsa recunoașterii și a garanțiilor internaționale a acestui statut, nu afectează validitatea prevederii constituționale referitoare la neutralitate”, „dar în cazul unei amenințări în adresa unor asemenea valori fundamentale constituționale, precum independența națională, integritatea teritorială sau securitatea statului, autoritățile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere eficient împotriva acestora.”.

Inclusiv, în lumina acestei decizii, înțelegem foarte limpede că neutralitatea Republicii Moldova, nu este un totem, iar Parlamentul trebuie să caute soluții, pentru securitatea cetățenilor noștri, împotriva hrăpăreței Federații Ruse, iar altă soluție decât abolirea neutralității și aderarea la NATO, nu avem. Desigur calea cea mai scurtă în acest sens este Unirea cu România.

Ca reacție la invadarea Ucrainei de către ruși, Suedia și Finlanda (cu istorii de neutralitate de sute de ani) au depus cereri de aderare la NATO, iar majoritatea statelor membre au ratificat deja în parlamentele lor aceste demersuri. Ucraina a depus cerere de aderare la NATO și are deja susținerea a cel puțin 10 state membre (inclusiv și mai ales SUA și Marea Britanie), dar și doar guvernarea de la Chișinău se încăpățânează să creadă în protecția izbăvitoare a art. 11 din Constituție, impus la 1994 tot de Federația Rusă, ca „garanție” pentru reglementarea conflictului transnistrean. Conflictul transnistrean stă înghețat, iar neutralitatea ne stă ca o piatră legată de gât.

În aceste condiții, trebuie să renunțăm urgent la neutralitate, în vederea aderării la NATO.
Trebuie să solicităm (și să obținem) excluderea Federației Ruse din formatul glaciar 5+2 pentru reglementarea conflictului transnistrean, ori Rusia, agresor fiind, nu are ce căuta în rezolvarea unui conflict pe care l-a generat și îl menține.

Dar primul lucru pe care trebuie să-l facă guvernarea de la Chișinău este să depună cerere de ieșire din CSI, ori rămânerea noastră în această construcție inter-statală de la degetul mic a lui Vladimir Vladimirovici Putin este cu totul deplasată.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Timpul.md şi pe TELEGRAM!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *