„Se apropie sfârșitul anului 2013. În general, nu s-a întâmplat nimic nou. Multe lucruri sunt evidente oricui locuiește în enclavă. În Transnistria poți să supraviețuiești doar dacă ai legături cu puterea. Așa a fost înainte, așa va fi și în continuare. Rmn ca proiect economic este un fiasco, pentru că înregistrează doar pierderi. Singurul rost al republicii nistrene este găzduirea bazei militare ruse în coasta Uniunii Europenii. E un agent iritant.
Rusia a dislocat Iskandere în Kaliningrad, iar în partea de sud-est a Europei a păstrat Transnistria. Un fel de monstru mic și imprevizibil. Un teritoriu în care nivelul de ură față de țările vecine e mult mai mare decât în Rusia, unde populația aptă de muncă este diluată, iar „opinia publică” este exprimată de pensionari dependenți și săraci lipiți pământului, care nu produc nimic și nu trebuie să se gândească la dezvoltare economică. Un cuib închis în care fiecare funcționar, inclusiv președintele rmn, distribuie linkuri pe facebook despre „eurosodome”, „gheiropa” etc.
Fața actualei Transnistrii este un președinte îmbrăcat în costum haki. El nu a luptat niciodată și nici nu va lupta vreodată, dar sesiunile foto în haine militare au devenit deja cărțile lui de vizită. Babornițele se bucură – acum NATO cu siguranță nu va trece.
Când își lasă uniforma militară, președintele se urcă în mașină și pleacă câteodată la Chișinău, să mai discute cu partenerii săi politici, Șelin și alții. El are dreptul, protectorii de la Chișinău i-l asigură.
Mi-e dificil să explic astfel de lucruri.
Moldova și Transnistria sunt asemenea unor oglinzi deformate amplasate față în față, în care spațiul politic și de drept este total denaturat, unde nimic nu este clar.
Autoritățile moldovenești au parafat Acordul de Asociere cu UE. Deși, conform unor date statistice, s-au înregistrat anumite succese, atitudinea celor care au plecat la muncă în UE, Rusia și alte state nu s-a schimbat. Nimeni nu se va întoarce acasă doar pentru că cineva ceva a semnat. E nevoie și de altceva, nu numai de semnături.
Mai este Rogozin. „Președintele special al Rusiei pentru Transnistria”, cum s-a luat cu vorba chiar el. Putem să găsim o explicația logică care stă la baza acestui joc de cuvinte. De exemplu, faptul că regimul lui Șevciuk nu aduce nici un venit. 30% din necesitățile regiunii sunt acoperite de bugetul intern, restul – din banii Rusiei și compensațiile la gaz. Cu alte cuvinte, Șevciuk parcă e și președinte, dar tot cheful e finanțat de ruși.
Este evident că Rusia este interesată de existența Transnistriei ca enclavă. Nu are importanță cine și cum va trăi acolo. Desigur, este un interes urmărit nu numai de Rusia. Nimeni nu vrea să permită României să-și extindă influența: nici Turcia, nici Germania, nici alții. Kievul oficial nu vrea nici una, nici alta. Nu-i dorește pe români, dar nici un centrul de influență rus în coastele sale.
Drept urmare, nu avem în jur decât oglinzi deformate și un sistem în care economia regională a Moldovei și Transnistriei se va târî ca și înainte. În aceste condiții nu va avea nicio relevanță unde locuiesc cetățenii Moldovei, deși e limpede că în Transnistria ei constituie majoritatea. Elita politică a Republicii Moldova e formată din cetățeni ai României, iar cea din Transnistria – de cetățeni ai Rusiei. Toți au simpatii și sponsori.
La fel, toți vor continua să se supere și să arunce praf în ochi. Chișinăul nu-i va da pe Șevciuk și Ștanski în căutare internațională, iar Tiraspolul nu va ridica un zid de beton pe Nistru și nu va interzice companiilor să-și trimită marfa în Uniunea Europeană, pentru că de fapt, ele doar acolo trebuiesc.
Apropo, argumentele îndreptate împotriva Acordului de Asociere sunt superbe prin tâmpenia lor. Cică UE ar pretinde la noi piețe de desfacere, iar Germania ar dori să ne invadeze cu produsele sale. Dar nu ați încercat să vă uitați prin părți și să vedeți unde sunt produsele autohtone? Acum, în Transnistria, majoritatea produselor sunt de import. Carnea este importată. Fructele și legumele – la fel. Sunt aceleași produse care, atât în Moldova, cât și Ucraina, costă mai mult decât în UE. Până acum a funcționat un sistem ce favoriza un grup îngust de oameni – importatorii care cumpărau carne, de pildă, în Polonia și o vindeau în Moldova cu un preț de cinci ori mai mare. Desigur, ei sunt foarte revoltați de Acordul de Asociere cu UE. Cum așa, să vină chiar polonezii și să vândă carne de porc ieftină? Aceeași situație e și în cazul fructelor și legumelor. Cu alte cuvinte, asocierea cu UE înseamnă micșorarea prețurilor și eliminarea intermediarilor , mulți din care sunt apropiați de structurile de stat.
Timpul.md după dniester.ru
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
