Nimeni nu înţelegea de ce primarul a dedus acest adevăr irefutabil abia acum, la al doilea mandat de primar. Ştiinţa nu poate da răspunsuri exacte la fenomenul care a tras perdeaua de pe privirea primarului şi i-a deschis ochilor priveliştea urât mirositoare a oraşului. Oraşul său iubit, cândva din piatră albă, cândva verde, era împânzit de construcţii de prost gust, majoritatea pătrate sau dreptunghiulare, majoritatea din plastic şi sticlă. Turiştii glumeau pe seama oraşului iubit al primarului şi spuneau că arhitecţii-şefi, probabil, au lucrat în porturi descărcând containere cu marfă. Altfel nu se putea explica estetica arhitecturală de depozit a mult iubitei urbe.
Şi mai interesant era că majoritatea pătratelor plastice rămâneau închise după construcţie, cu câte o inscripţie mândră „сдаю в аренду” şi un număr de telefon elitar, din care doar parlamentarii îşi pot permite. Unele pătrate poluau oraşul de decenii întregi în speranţa de a oferi clienţilor spaţii pentru cazinouri, saloane de frumuseţe, farmacii, buticuri de haine ş.a.m.d. Clienţii la locul lor nu mai voiau să-şi deschidă al cincilea cazinou sau a 12-a farmacie, aşa că pătratele rămâneau tot la statutul de monolit plastic fără utilitate. Singurul folos adus de pătrate era implicarea lor în acţiunile sportive ale cetăţenilor, deoarece, de când pătratele invadaseră zonele care mai înainte erau considerate pietonale sau recreative, cetăţenii se vedeau nevoiţi să înconjoare toate pătratele, astfel dezvoltând toţi muşchii picioarelor de la gluteus maximus la tendonul lui Ahile.
O altă mândrie a oraşului mult iubit, una ignobilă, erau construcţiile începute şi lăsate în paragină. Bravii afacerişti care începeau aceste construcţii nu lăsau în urma lor baruri, cafenele, magazine şi buticuri, ci doar mormane de piatră şi ciment înconjurate cu garduri verzi şi cafenii, la fel de inutile ca şi pătratele de plastic sus-menţionate. Aceste peisaje urbane adăugau o nuanţă de paragină şi senilitate imaginii şi aşa muribunde a conglomeratului de termopane şi gherete. Primarul vedea cum oraşul lui iubit moare pe fundalul pătratelor de plastic şi a munţilor de piatră îngrădiţi.
Ce mizerie, rosti primarul Dorin Chirtoacă trezindu-se într-o dimineaţă de iulie. Primarul visase un coşmar groaznic şi acum încerca să-şi revină. Visase un oraş urât şi era bucuros că s-a trezit în frumosul Chişinău, care nu era nici pe departe ca oraşul din vis.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
