Îl puteţi întreba pe Filat „ce s-a întâmplat?” şi el va rosti nişte cuvinte. Îl puteţi întreba pe Voronin acelaşi lucru, dar şi el vă va bolborosi ceva. Puteţi citi cărţile scrise, viziona spectacolele puse în scenă, materialele apărute în presa scrisă sau în presa online sau mă puteţi întreba pe mine. Totuna e.
Pentru tinerii de astăzi din Republică Moldova, timpul se împarte în două: înainte de 7 aprilie şi după 7 aprilie. Exact că la teleshoppingurile care promovează diverse metode de slăbit sau de a obţine un corp frumos. Înainte şi după. Dar între acestea ce era? A fost 7 aprilie.
„După”, întotdeauna e mai bine. „După”, am obţinut o nouă guvernare. După, am trăit într-o ţară fără de preşedinte, noroc că nu o veşnicie. Am sperat la o Constituţie prin care să avem o limbă română. O istorie adecvată. Cineva din conducerea ţării spune că nu e atât de simplu, că legea e lege, nu poţi păşi peste ea atât de uşor. Ce lege era de 7 aprilie? Cu toate astea, chiar şi aşa, „după”, pare oricum a fi mai bine.
Despre Republica Moldova s-a vorbit în toată lumea în data de 7 aprilie 2009. Ţara asta a ajuns în emisia celor de la Euronews nu de aceea că avea talente demne de un public internaţional. Când butonam într-o „pauză” canalele tv pe 7 aprilie, de acolo, de la Ciocana, lucrurile păreau să se întâmple altundeva decât în oraşul meu, altundeva decât în ţara mea.
Ne-am ales cu morţi şi sute de răniţi, atât printre tinerii aflaţi în căutarea schimbării, cât şi printre tinerii aflaţi la datorie. Guvernul votează legi prin care se vor acorda indemnizaţii familiilor cărora le-a murit copilul, celor care au fost torturaţi. Au fost cazuri de viol şi maltratare, torturi până la paralizare. Cineva pune plăci in memoriam, altcineva luptă pentru scoaterea lor.
S-au schimbat multe lucruri de la plecarea PCRM de la guvernare şi majoritatea dintre ele stau ghemuite în conştiinţa noastră, în crezul nostru. Dar multe lucruri din interiorul sistemului statal nu s-au schimbat deloc sau aproape deloc. Problemele societăţii noastre au rămas şi vor rămâne actuale, pentru că nu poţi lupta, să zicem, cu problema corupţiei sau a migraţiei prin modelul 7 aprilie. Nu poţi da foc Parlamentului sau Preşedinţiei pentru că trăim sărac şi există scurgeri de bani în valoare de milioane de lei undeva acolo. Ori, de fapt, poţi?
Sâmbătă schimbăm semnul din calendar pe cifră 7, poate întoarcem înapoi şi anul cu trei file în urmă. Politicienii vor reveni cu discursuri credibile, precum că îşi doresc să afle adevărul despre 7 aprilie, ba mai mult, să fie pedepsiţi vinovaţii din cauza cărora au decedat oameni. Poate se vor aduce noi dovezi, noi descoperiri care ne vor pune pe gânduri. Cineva va scrie cât de rău îi pare şi cât de mult empatizează cu cei care au suferit sau că nimic nu mişcă întru transparenţa dosarului 7 aprilie. Toate-s bune, dar toate-s vorbe.
Atenţie, ne scapă din mâinile memoriei un 7 aprilie!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
