Ţigaretele care conţin substanţe nocive peste nivelul maxim admis de Legea cu privire la tutun şi articolele din tutun circulă a treia lună pe teritoriul RM. În mare parte, nu sunt articole de import, ci produse ale fabricilor din ţara noastră. În timp ce ţigările interzise inundă piaţa, producătorii susţin că responsabilitatea de a le scoate din vânzare aparţine furnizorilor finali care, la rândul lor, îi învinuiesc pe producători că nu-şi înlocuiesc „otrava” cu ţigări acceptate. Deşi Legea prevede că organul principal de control în această privinţă este Ministerul Agriculturii, ministrul Vasile Bumacov spune că există alte instituţii de control care urmează să stabilească neregulile. Şi asta chiar dacă încălcările sunt incontestabile.

10+1+10

Au trecut trei luni de la 1 ianuarie 2012, de când în RM se interzice circulaţia (nu doar producerea) ţigaretelor cu filtru ce conţin mai mult de 10 mg de gudron, 1 mg de nicotină şi 10 mg de monoxid de carbon şi a ţigaretelor fără filtru cu o cantitate de gudron ce depăşeşte 13 mg, de nicotină – 1,1 mg şi de monoxid de carbon – 14 mg. Sunt prevederile stipulate în Legea cu privire la tutun şi articolele din tutun, adoptată de parlament la 14 decembrie 2007, care realmente rămân a fi scrise doar pe hârtie. Legea nu prea contează pentru factorii de decizie din RM, probabil, pentru că e vorba de tutun, care, din câte se ştie, este o afacere foarte bănoasă, pentru care în ţara noastră au fost sacrificate şi vieţi omeneşti…

De fapt, pentru a scădea parametrii de substanţe nocive din ţigări, sunt necesare investiţii importante. Astfel, producătorii de ţigări trebuie să aibă la dispoziţie echipament de expandare a tutunului sau lazere de perforare a filtrului, preţul cărora se ridică la zeci de milioane. Astăzi, la „Tutun-CTC”, asemenea echipament nu există, în afară de două lazere de perforare a filtrului. Respectiv, susţine Ala Sîrbu, directorul general al întreprinderii, aici toate ţigările noi se produc la numai două maşini, la care au fost instalate lazerele, ceea ce reprezintă o muncă enormă… Oricum, ne asigură directoarea, indicii de substanţe nocive indicaţi pe pachetele de ţigări produse de CTC de la 1 ianuarie 2012 corespund realităţii.

"Doina", "Fluieraş", "Leana", "Ritm", "Astra"…

Când surse de la CTC ne-au informat că, la finele lui 2011, în depozitele întreprinderii se păstrau stocuri enorme în sumă de circa 170 mln. lei, dintre care o mare parte erau ţigări cu indicii de substanţe nocive vechi, n-am vrut să credem. Mai ales după ce ministrul Agriculturii Vasile Bumacov a lăudat-o insistent pe Ala Sîrbu că ar fi un manager-minune, care a majorat profitul întreprinderii cu peste 60 mln. lei. Ne-am gândit că un manager atât de bun ar trebui să-şi organizeze munca astfel, ca să nu intre în pierderi. Nu pun mâna în foc că vreuna din sursele mele a avut sau nu dreptate, dar voi relata cititorului ceea ce am văzut cu ochii mei.

De la o singură gheretă a firmei “Irbis-Lux” din centrul Chişinăului am cumpărat ţigări “Doina” în ambalaj de carton, “Doina” în cutie simplă şi “Fluieraş”, toate conţinând câte 12 mg de gudron şi 12-14 mg de monoxid de carbon. Vânzătoarea mi-a spus că mai are destule asemenea pachete, însă a refuzat categoric să-mi dea contactele şefului firmei. La fel am păţit şi la gheretele firmei “Eugen Tolmaci & Co”, de unde am cumpărat “Cosmos” şi MT cu 12 mg de monoxid de carbon şi “Leana” cu toţi indicii depăşiţi. Nici la serviciul de informaţie al “Moldtelecom” nu sunt înregistrate telefoanele acestor firme. Apropo, nu e vorba doar de ţigaretele produse la CTC. Practic la toate gheretele de ţigări se găsesc şi pachete de „Ritm”, produse la „International Tobaco” în Orhei, dar şi „Astra” de la fabrica din s. Tvardiţa, cu indici de substanţe nocive interzişi.

„Dauna adusă sănătăţii nu e ceva grav”

Am căutat să aflăm cine se face vinovat de intoxicarea masivă a populaţiei RM prin comercializarea ţigărilor interzise, ca să fim martorii unor acuzaţii reciproce. Patronii firmelor care deţin gherete de ţigări în Chişinău cred că responsabilitatea le aparţine producătorilor. „Eu sunt doar vânzător. Producătorii trebuie să retragă de la noi ţigările interzise şi să ne dea în schimb altele”, afirmă Vasile Cotună, şeful firmei „Milla”. Alţii sunt de părere că, la finele lui 2011, producătorii trebuiau să-i prevină despre scoaterea din circuit a ţigărilor interzise. În schimb, producătorii au altă părere. Oleg Ţurcan, directorul fabricii „International Tobaco” din Orhei, infirmă că ar avea stocuri mari de „Ritm” cu interdicţii de vânzare, chiar dacă Chişinăul e plin de acestea, şi consideră că retragerea lor din vânzare ar fi problematică pentru toate părţile. „Prevederile legii sunt cerinţe tehnice, iar dauna adusă sănătăţii în cazul ăsta nu e ceva grav. Este şi o problemă de ordin economic. Cum ar putea cumpărătorul să ne întoarcă ţigările procurate conform contractului? Dacă le-am primi înapoi, statul ar trebui să ne restituie taxele pentru accize, ceea ce nu se va întâmpla niciodată. Iese un cerc vicios”, spune Ţurcan. Pe de altă parte, Ala Sîrbu admite că în magazine şi la depozitele distribuitorilor săi ar fi putut să rămână doar din greşeală stocuri mici de ţigări interzise. „CTC nu vinde ţigări cu parametrii vechi, dar noi nu purtăm răspundere pentru toată Moldova. Nici la distribuitorii mei nu mai sunt stocuri vechi – eu le văd rulajele. Poate există excepţii, aşa cum, de regulă, sunt scoase la vânzare cutiile aduse la urmă în depozit, iar celelalte rămân în partea din spate. Cât priveşte furnizorii finali, eu nu sunt obligată să-i pun la curent cu prevederile legale”, a precizat Sîrbu.

Distribuitori au de toate – şi "Plai", şi "Plugarul"…

Pentru a vedea cum stau lucrurile în realitate, TIMPUL a încercat să facă o achiziţie de ţigări de la distribuitorul CTC pentru Chişinău, firma „Consonanţa”. Ne-am prezentat drept cumpărători interesaţi de ţigări cu o cantitate maximă de substanţe nocive. Un bărbat, Mihai, ne-a dat de înţeles precaut că mai are 15 cutii de „Doina” în ambalaj simplu cu indicii solicitaţi de noi. Apoi, inexplicabil, s-a răzgândit şi a zis că nu mai are… Însă la alt sediu al firmei, un bărbat ne-a spus că în depozit există şi „Doina”, şi „Plai” cu 12 mg gudron şi „Plugarul” – cu 14 mg. I-am spus că vrem să cumpărăm cât mai multe cutii de fiecare marcă şi s-a arătat dispus să ne ajute: „Puteţi să luaţi o sută şi mai multe. Sunt de toate şi sunt multe…”. Ne-am înţeles că vom reveni a doua zi cu un camion, ca să încărcăm marfa.

Au luat întreprinderile de producere a ţigaretelor vreo măsură pentru a stopa intoxicarea? Sîrbu susţine că a încetat producerea mărfii cu parametrii vechi în noiembrie 2011, pe când „Ritm”-ul interzis s-a produs la Orhei şi în decembrie. Experţii sunt de părere că problema a apărut anume din cauza lipsei de organizare a muncii de producere. Alexandru Fală de la IDIS „Viitorul” susţine că toate părţile se fac vinovate de situaţia creată, aşa cum legea este şi pentru producători, şi pentru furnizori: „Producătorul urma să-şi organizeze munca astfel ca, la începutul lui 2012, să nu rămână în vânzare rezerve de ţigări interzise. Iar distribuitorii şi furnizorii trebuiau să facă tot posibilul ca să epuizeze stocurile cumpărate anterior. Dacă n-au reuşit, indiferent de beneficiul economic, ţigările rămase trebuie scoase din circuit”. La rândul său, juristul Alexandru Ţurcan consideră că problema ţigărilor interzise e similară cu cea a alimentelor expirate. „Producătorul nu poartă nicio vină, căci distribuitorii trebuiau să cumpere atâta cât sunt în stare să vândă. Dacă e să căutăm vinovatul, este cel care pune marfa în vânzare”.

Ministerul Agriculturii îşi neagă atribuţiile legale

Alexandru Cuzimuc, şeful Agenţiei pentru protecţia consumatorilor, recunoaşte că a aflat de la noi despre comercializarea ţigărilor interzise. Marţi, el ne-a asigurat că-şi va lua de ureche subalternii care nu l-au informat despre respectiva încălcare şi că va interveni pentru ca aceste ţigări să dispară de pe piaţă. Toate bune şi frumoase până când Cuzimuc a aflat că vorbim despre ţigări produse în RM. Aici el a început să şovăie: „Dacă e vorba de întreprinderi de stat, e mai problematic. Putem fi acuzaţi că am stopat activitatea CTC şi am prejudiciat statul. Ce e mai important – că se vând ţigări cu mult gudron sau că statul n-are bani?”. N-am vrea să înţelegem că statului i se permite să încalce nestingherit legile şi că astea sunt adoptate doar pentru săraci şi proşti. Din păcate, însă, asta e singura concluzie…

Principalul organ abilitat cu dreptul de control al Legii cu privire la tutun este Ministerul Agriculturii, însă poziţia ministrului Bumacov ne-a lăsat fără replică. El ne-a spus că există alte instituţii de control, ba chiar a propus şi TIMPULUI să participe la aceasta. „Ministerul nu controlează, ci este acţionar la CTC şi trebuie să asigure producerea în conformitate cu reglementările stabilite de guvern. Ocupă-te tu cu asta, că eu n-am când. Dacă alte organe de resort vor stabili nereguli, îi vom pedepsi pe vinovaţi”, ne-a spus ministrul. Este o poziţie cel puţin foarte ciudată, care trezeşte o sumedenie de dubii, fiindcă alineatul 1 al articolului 19 al Legii cu privire la tutun stipulează expres: „Controlul de stat asupra cultivării, prelucrării postrecoltare şi industriale a tutunului, asupra importului, fabricării şi comercializării produselor din tutun este exercitat de: a) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, prin intermediul Inspectoratului General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer, şi de Ministerul Sănătăţii”. Şi este cam incredibilă ipoteza că ministrul Bumacov n-a ştiut despre asta…

Cea mai clară poziţie faţă de vânzarea ţigărilor interzise o are ministrul Sănătăţii, Andrei Usatâi. El ne-a spus că ministerul a format deja o comisie care controlează cum este respectată Legea cu privire la tutun şi articolele din tutun în 2012 şi care îşi va încheia lucrul peste zece zile. „Voi insista ca totul să coincidă prevederilor legale”, a menţionat ministrul Sănătăţii.

P.S. Ieri, ţigările interzise încă se vindeau nestingherit. Am cumpărat dintr-un magazin un pachet de „Doina” cu 12 mg de gudron, 0,8 mg de nicotină şi 12 mg de monoxid de carbon. Dar surpriza a fost alta – deşi preţul înscris pe pachet era de 3,75 lei, ni s-a cerut să plătim 4 lei. Adică, în loc să fie epuizate rapid, ţigările interzise se vând la preţ majorat, de unde putem constata că legea nu contează nici cât negru sub unghie pentru capii acestei afaceri. Când i-am spus vânzătoarei că acest preţ contravine legislaţiei, ea a încuviinţat: „Da, dar nu eu decid…”. Cine atunci decide în ţara asta asupra încălcărilor de lege unanim acceptate? Este o întrebare la care ar fi bine să căutăm cu toţii un răspuns…