O lecție periculoasă
Pentru a deveni persoane responsabile și integrate social, noi cu toții învățăm. Luăm lecții de viață. De la a spune „mulțumesc" și „te rog frumos", până la spălatul mâinilor și al dinților.
Există persoane însă pentru care o educație soft nu-i suficientă. Pentru a se dumeri pe ce lume trăiesc, ele au nevoie de o pedagogie ceva mai dură.
Aceștia nu vor înceta, de exemplu, să încalce regulile de circulație rutieră până nu se vor pomeni răsturnați cu mașina în șanț și la un pas de mormânt. Nu-și vor stăpâni agresivitatea și lipsa de respect față de semeni atâta timp cât lor înșiși nu lise va administra o corecție soră cu moartea.
Din acest punct de vedere, burzuluirea elitelor de la Comrat se constituie într-un avertisment pentru administrația centrală și partidele de guvernământ de la Chișinău. Referendumul desfășurat în autonomia găgăuză, deși a fost inspirat și încurajat din afară, este cu precădere consecința unor erori politice grave, comise de politicienii moldoveni.
Moscova a semnat vânt, dar cine a fertilizat terenul?
Toată lumea se întreabă astăzi cum se face că deputații Adunării Populare de la Comrat, în cea mai mare parte membri ai Partidului Democrat din Moldova, s-au încrâncenat să sfideze propriului partid? Cum de au ajuns în halul acesta?
De ce bașcanul Mihail Formuzal, pe de o parte, și primarul Comratului Nicolai Dudoglo, care acum câtva timp se atacau reciproc, au devenit aliați într-o afacere extrem de dubioasă? Ce sau cine i-a unit? De ce deputații Adunării Populare, membri au Partidului Democrat din Moldova în cea mai mare parte, au înfruntat cu o înverșunare demnă de o cauză mai bună poziția formațiunii politice din care fac parte?
Ce s-a întâmplat, totuși, la Comrat? Răspunsul cel mai simplu ar fi că și-a băgat coada Rusia. Este adevărat. Dar tot de adevărat este faptul că uneltirile Moscovei au căzut pe un teren fertilizat de politicienii de la Chișinău.
Autorii referendumului dau vina pe Traian Băsescu, justificându-se că i-a speriat proiectul unionist al președintelui român. Puterea de la Chișinău, la rându-i, arată cu degetul spre PCRM. Comuniștii, de bună seamă, au jucat un timp rolul cozilor de topor.
Totuşi, povestea referendumului este mult mai veche. Aceasta a început să fie scrisă încă anul trecut, când nimeni nu ştia de „proiectul de țară" al liderului de la București.
Sursa: voceabasarabiei.net
