Povestea lui Iuliu Hossu a început în satul natal, Milașul Mare, unde tatăl său era preot. De-a lungul timpului, a fost școlit în satul său, apoi la Reghin, Târgu-Mureș și Blaj, pentru ca mai târziu să fie trimis să studieze la Roma. În 1906, a primit titlul de doctor în filosofie, iar în 1910 a obținut titlul de doctor în teologie. În 27 martie 1910, a fost hirotonit preot la Roma, de către unchiul său, episcopul Vasile Hossu. A activat pentru început în cadrul Episcopiei de Lugoj, apoi a cerut să servească drept preot militar în timpul Primului Război Mondial. În martie 1917, a fost numit episcop de Gherla în locul unchiului său, Vasile Hossu.
În 1 Decembrie 1918, Iuliu Hossu a fost cel care a vestit celor 100.000 de români strânși la Alba Iulia rezoluția de Unire a Transilvaniei cu Regatul României. În perioada interbelică, Iuliu Hossu s-a bucurat de prețuirea Regelui Ferdinand I al României și a devenit senator de drept. Iuliu Hossu a devenit, în acea perioadă, episcop de Cluj-Gherla, după ce scaunul episcopal a fost mutat de la Gherla la Cluj.
În perioada Cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost liderul spiritual al românilor din Transilvania de Nord, care ajunseseră din nou sub ocupația maghiară. De asemenea, a salvat mulți evrei clujeni de deportarea în lagărele naziste ale morții, în 1944.
Iuliu Hossu s-a opus în egală măsură extremismelor naziste, dar și celor comuniste. În anul 1948, când o țară întreagă tremura în fața terorii staliniste, Iuliu Hossu i-a excomunicat pe cei 36 de prototopi greco-catolici strânși de comuniști la Cluj pentru a desființa Unirea religioasă de la 1700. Atitudinea sa i-a înfuriat pe comuniști, care l-au arestat pe episcopul Unirii în 29 octombrie 1948, în casa fratelui său din București.
Comuniștii au încercat să îi frângă rezistența, prin condiții inumane de detenție. Atunci când acestea au eșuat, au încercat să îi cumpere conștiința și i-au oferit scaunul de mitropolit ortodox al Moldovei. Însă Iuliu Hossu a preferat lanțurile de deținut în locul veșmintelor de mitropolit. El și-a rezumat atitudinea într-o singură frază: ”Credința noastră este viața noastră!”.
Iuliu Hossu a trecut prin temnițe presărate prin toată România, iar suferințele sale au fost răsplătite cu titlul de cardinal, ce-i drept, ”in pectore”, adică anunțul a fost făcut de Papa Paul al VI-lea abia după moartea cardinalului, din 1970.
