Paiele moldoveneşti se iau la trântă cu gazul rusesc…

Sătui să plătească facturi cosmice la gaze naturale, localnicii îşi încălzesc sobele cu brichete, un combustibil ecologic nou, produs chiar la ei în localitate din biomasă de deşeuri agricole, în special – paie de grâu şi ovăz.

Aparent, Feşteliţa este un sat obişnuit, ca multe altele din Moldova, în care domină sărăcia şi disperarea, unde majoritatea persoanelor apte de muncă sunt plecate peste hotare, iar cei rămaşi în sat abia o duc de azi pe mâine. Şi totuşi, mai e ceva: anul trecut, în localitate au fost create 21 de noi locuri de muncă permanente şi alte peste 60 de locuri sezoniere, a apărut o nouă activitate economică şi, cel mai important, este că sătenii au descoperit ce înseamnă energie regenerabilă şi biomasă.

Brichetele – un fel de bâtă cu miros de ierburi

În căutarea „armei” împotriva crizei energetice a plecat şi echipa TIMPULUI, iar destinaţia a fost fabrica de producere a brichetelor de aici. Odată ajunşi în vârful dealului, unde stăpân era vântul şi zăpada, am rămas impresionaţi de mormanul uriaş de paie de lângă fabrică. Cu zâmbetul pe buze, un angajat ne-a liniştit: „Asta e doar ceea ce a rămas, mai erau încă trei căpiţe, cam pe-atât”. Înăuntru, mirosul de ierburi uscate şi soba în care mocneşte focul domol te ademenesc imediat, mai ales dacă afară e un frig năprasnic. Astfel că, după o raită prin fabrică, şi după ce mi s-a explicat cum un morman de paie se transformă în nişte bâte presate şi masive, m-am aciuat lângă soba cu ajutorul căreia, în urma prelucrării termice, se formează brichetele.

Doi săteni din Ştefan-Vodă au venit să se aprovizioneze cu biocombustibil

„Important e să nu ne împiedice autorităţile…”

Între timp, Oleg Donoagă, preşedintele asociaţiei obşteşti pentru promovarea biocombustibililor în Moldova „Pentru utilizarea energiei din resurse regenerabile”, directorul adjunct al minifabricii de producere a brichetelor din Feşteliţa, mi-a povestit că afacerea a luat naştere anume datorită cantităţii uriaşe de deşeuri agricole, asemenea celor pe care le-am văzut şi noi afară, dar care, înainte, rămâneau pe deal sau le dădeau foc. „Am studiat foarte mult piaţa locală, experienţa ţărilor europene şi am ajuns la concluzia că producerea de brichete este o afacere optimă pentru zona aceasta, întrucât avem la îndemână materia primă şi, în contextul creşterii tarifelor la gaze, există cerere pentru combustibil”, a declarat pentru TIMPUL Oleg Donoagă.

Investiţia a fost substanţială, la fel şi riscurile. În total, antreprenorii au investit circa 140 mii de euro – finanţe proprii şi credite contractate de ei. Din suma investită, circa 30% a constituit-o utilajul de producere a brichetelor şi tot cam de atâtea surse financiare a fost nevoie pentru colectarea materiei prime pentru biomasă. Restul banilor au fost investiţi în tehnica necesară strângerii materiei prime şi conectarea fabricii la reţelele utilitare necesare.

Paiele sunt introduse în tocător, iar după prelucrarea termică acestea se presează

Ca să afle cu ce se „mănâncă” biomasa…

„Am avut un start destul de anevoios, în care a trebuit să depăşim nu doar obstacolele de ordin birocratic şi financiar, dar şi cele ce ţin de mentalitatea oamenilor. Am avut parte şi de perioade de disperare, când afacerea nu mergea, vânzări nu aveam”, îşi aminteşte Oleg Donoagă. El fiind şi preşedintele asociaţiei de promovare a biocombustibililor, spune că, de la început şi până în prezent, au încercat să educe consumatorii, să le demonstreze care sunt avantajele utilizării brichetelor şi de ce ele sunt considerate ecologice. „Pentru că oamenii nu ştiau ce este un brichet, iniţial am fost nevoiţi să distribuim gratis circa 20 de tone de biomasă. Apoi am încercat să creăm o relaţie cu consumatorii pe bază de prietenie. La fiecare două săptămâni luăm legătura cu clienţii pentru a afla dacă au anumite doleanţe, nemulţumiri sau poate au nevoie de unele sfaturi”, menţionează Oleg Donoagă.

Oleg Donoagă, directorul adjunct al fabricii

Întrebat fiind dacă i-au sprijinit în vreun fel autorităţile locale sau centrale, directorul general al fabricii de brichete, Sergiu Pascal, a remarcat: „Nu ne-au ajutat nicicum. Important este să nu ne împiedice să facem ceea ce avem în plan. Legislaţia este cam imperfectă, iar subvenţiile în agricultură, dacă se fac, se fac nu în domeniile de perspectivă, aşa cum este biomasa”. Antreprenorii s-au arătat dezamăgiţi de faptul că nu există strategii, politici guvernamentale riguroase în acest sens. Întrucât există materie primă, cred oamenii de afaceri, ar trebui pus accentul pe biomasă, să nu fie permisă arderea unor cantităţi enorme de deşeuri, aşa cum se întâmplă la noi. În prezent, capacitatea fabricii este de 8 tone de brichete în 24 de ore. Dar, pe viitor, antreprenorii îşi propun să extindă numărul liniilor de fabricare, astfel ca producţia să ajungă la 30 de tone în 24 de ore.

Acest exemplu trebuie multiplicat

Primarul satului se arată încântat de ideea tinerilor afacerişti din Chişinău, veniţi la Feşteliţa cu activitate economică. În localitate nici nu sunt alţi agenţi economici, astfel că bugetul primăriei este cam auster. „Ar trebui multiplicate astfel de experienţe, deoarece rezerve biologice ca paiele, crengile de viţă-de-vie şi pomi, beţele de floarea-soarelui şi de porumb pot fi utilizate la obţinerea agentului termic. În localitatea noastră activitatea principală este agricultura. Agentul în cauză se ocupă şi cu agricultura. Ei cultivă peste 1000 ha de pământ”, a menţionat primarul satului Feşteliţa, Nicolae Tudoreanu. El a recunoscut că şi familia lui a renunţat la gazul natural în favoarea biocombustibilului şi că vine în fiecare lună să-şi procure 5-6 saci de brichete pentru foc.

Brichetele ard în sobă

 Brichetele sunt un combustibil ecologic utilizat pe larg în ţările europene. La realizarea lor nu se utilizează substanţe chimice sau alte adaosuri. Brichetele sunt presate sub presiune înaltă şi la temperatură ridicată. Brichetele elimină de 2-3 ori mai multă căldură în comparaţie cu lemnele uscate şi, practic, sunt asemeni cărbunelui. Însă, la ardere, ele elimină o cantitate minimă de fum şi de bioxid. O tonă de brichete echivalează cu cinci metri cubi de lemne sau cu aproape o tonă de cărbune. Totodată, o tonă de brichete valorează de două ori mai puţin decât una de cărbune şi de 2,5 ori mai puţin decât 560 metri cubi de gaze naturale.

 
Nicolae Tudoreanu, primarul satului Feşteliţa, Ştefan-Vodă

Biomasa ne-ar putea scăpa de dependenţa faţă de gazul rusesc. Resursele noastre biologice, dacă vor fi utilizate la capacitate maximă, ar putea concura cu gazul, în ceea ce priveşte obţinerea agentului termic.

În satul nostru, într-o lună, începem construcţia unei fabrici de colectare, prelucrare şi depozitare a deşeurilor menajere din care se vor produce brichete pentru foc. Este un proiect finanţat de Fondul de Investiţii Europene prin proiectul Eco-Verde, care va costa peste 200 milioane de lei. De asemenea, prin Programul 2KR, ne dorim să trecem cazangeria grădiniţei de copii la ardere cu biocombustibil, pentru a putea utiliza potenţialul energetic al localităţii şi a face economii la bugetul local.