Pastrama plastifiată de chinezi şi educaţia copiilor

Ne-a ajuns din urmă celebra expoziţie „The Human Body”: o colecţie de cadavre achiziţionate „conform legislaţiei chineze”, prelucrate inginereşte într-un atelier din China şi plimbate prin întreaga lume. Expoziţia a fost interzisă în Franţa în 2009, în Marea Britanie, Cehia şi Statele Unite a declanşat modificări legislative cu privire la folosirea cadavrelor şi ţesuturilor umane. Inventatorul tehnicii de plastifiere a cadavrelor este germanul Gunther von Hagens, care a pierdut un proces cu Universitatea din Haidelberg, pentru că şi-a atribuit în mod fals titlul de profesor universitar (şi totuşi, este prezentat în continuare cu acest titlu în unele publicaţii). Provenienţa cadavrelor folosite de von Hagens este dubioasă, a fost anchetat pentru achiziţionări ilegale de cadavre din Rusia şi Kârgâzstan, iar revista germană „Der Spiegel” a dovedit în anul 2004 că unele din cadavrele expuse aparţineau unor chinezi executaţi. Însă sunt şi alte probleme legate de această expoziţie, dincolo de cele morale.

La Bucureşti, scandalul expoziţiei „The Human Body” se învârte în jurul unui ordin al ministrului Educaţiei, care spune că elevii minori nu pot vizita această expoziţie fără acordul părinţilor. Imediat ministrul a intrat sub tirul artileriei grele a celor cu „mintea deschisă”. Domnule, de ce să ceri acordul părinţilor, dacă în şcoală se predă biologia şi anatomia? O întrebare legitimă, dar dacă este să intrăm pe această linie de raţionament, atunci haideţi să mergem până la capătul ei. Tot în şcoală se predau şi lecţii despre reproducerea umană: de ce să ne rezumăm la relatări verbale, de ce să nu le prezentăm copiilor un film detaliat asupra acestei chestiuni sau, şi mai bine, să aducem în sala de clasă un cuplu de actori specializaţi care să monteze pe catedră o împerechere cap-coadă? Unde tragem linia în educaţie? Mai ţinem seama de vârsta copiilor, avem grijă să acordăm informaţiile transmise cu vârsta la care acestea sunt primite şi, respectiv, capacitatea copiilor de a le prelua şi înţelege? Nu orice este posibil în numele ştiinţei.

Muzeul „Grigore Antipa” din Bucureşti a reacţionat cu furie la ordinul Ministerului Educaţiei care cere acordul părinţilor pentru ca elevii minori să viziteze expoziţia de cadavre. Îmi vine greu să înţeleg acest demers în numele ştiinţei. Toată lumea vorbeşte de o implicare mai mare a părinţilor în educaţia copiilor şi brusc nu mai este nevoie de acordul părinţilor pentru ca nişte copii să se zgâiască la rămăşiţele unor morţi. Înţeleg perfect utilitatea unor cadavre plastifiate pentru lecţiile de anatomie umană, însă locul lor este în sălile de seminar ale facultăţilor de medicină. Deşi şi aici există o discuţie cu privire la etica folosirii cadavrelor şi respectul datorat rămăşiţelor umane, însă voi lăsa de-o parte aceste consideraţii. Problema este alta – expoziţia de cadavre plimbate prin întreaga lume este în realitate una generatoare de profit, apelurile la ştiinţă şi studiul anatomiei sunt perdele de fum în numele unei strategii de marketing. Iar mie nu îmi place o lume în care sunt scoşi bani şi de pe urma morţilor.